Ritualul iubirii

Poemul „Visul unei nopți de iarnă“ merită să aibă cititorii cunoscuți pentru

goana lor după autenticitatea fenomenului liric. Poți să citești scormonitor fiecare vers în care „preparativele“ scenariului erotic vor izbucni în clamări patetice, sublime. Citești poezia și poemul devine o muzică rătăcită în carne, de parcă statuile din muzeele lumii ar imagina o paradă a frumuseții sânilor. Dincolo de tema iubirii, putem identifica poezia ca artă poetică, amanta ideală care își etalează adorațiile în ritualul iubirii. Sânul-receptacul, Sânul-efigie – unitatea dintre intuiție și expresie, țâșnire totală a vieții ce nu-și dorește mântuirea.

Poemul „E prea târziu“ rezistă oricărei analize pe tema eșecului iubirii. Nu mai vorbesc de valoroasa transfigurare poetică.

Ești Poetă în Adevărutul Sens al Cuvântului. Nu știu de unde vii, nu știu cine ești, dar am aflat atât de multe despre tine citindu-te, încât te rog să nu te oprești din scris. Poezia feminină are puține nume consacrate. La masa naturii locurile sunt numărate  – se știe sentința – dar tu, Diana Vinturici, poți ocupa unul din ele. Felicitări! 

Stella Anghel