sâmbătă, 23 mai 2020

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: O zi imperială

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: O zi imperială: M-a învățat adevăratul sens al vieții. Adevăratul sens al cuvântului „ artă “. Al cuvântului adevăr. M-a învățat să nu fac parte din tur...

miercuri, 20 mai 2020

Pentru o cutie cu vise



 Poetica celor cinci discursuri lirice probează Marea Poezie.
Fiecare idee transcende în sublim, gândurile pure strălucesc și le simți vibrația autentică, remarcabilă. Vocea lirică te urmărește după lectură, în emoția sensurilor ritmate interior, la modul impecabil. 

Nu mi-am imaginat că stările de infra-conștiință pot fi exprimate atât de fluent, într-un miraj liric genuin în care memoria poetică configurează simplitatea, farmecul vieții-paradis, venind dinspre cea mai dragă ființă care a existat vreodată pe pământ. 

Refigurând prin evocare, Gia Ramona Ionascu este o poetă talentată pe fiecare întindere lirică, în hermeneutica unei unice iubiri ce crește simbolic și după disparație.

Ești un miracol artistic, de care vom auzi multă vreme, Gia!
Sunt fericita ca te-am citit.

Stella Anghel

fluturii care mor

ploaia mi-a ucis fluturii
pe care-i desenasem pe geam
în a
șteptarea unui basm
prea strâmt
pentru o cutie cu vise.

bulinele lor
î
și mușcau ritmic buza de sus
înecându-se
în cercuri prea goale.

azi culorile plâng înfundat pe pervaz
un octombrie inutil
strivit de fereastra închisă.

când toamna plouă,
fluturii mei mor
în scrisori fără destinatar.

Gia Ramona Ionașu

acute

trec
lumini şi umbre
prin sita bătăilor de inimi.

mă înfioară
câte un zâmbet cald
ce mă ajunge din urmă
cu gheare de uliu.

duminica asta
sună a clopot spart
şi a rugăciuni arse
în vârf de munte.

caut cu ochii închi
și
depărtarea
în care mirosul tău
s-a îngropat
pentru totdeauna.

m-ai învăţat
să iau zilele pe umeri
şi să nu le las jos
neînflorite.

şi azi fac la fel mamă,
chiar dacă e una
pe care aş face-o
una cu pământul.

Gia Ramona Ionașu

sâmbătă, 16 mai 2020

Gustul infinitului


Carmen Huzum simte chemarea de a afla ce înseamnă gustul infinitului, în căutarea căruia pornește imperativ, având grijă să ceară cititorului să o urmeze, prin implicarea în drumul inițierii. În acest sens, în poemul „Doar astăzi“ își asumă dramatismul cunoașterii (prima strofă), căruia îi opune în strofa imediat următoare, zborul contemplativ înfășurat „în jurul frunții“ și asociat cu simbolul aspirației universale (imaginea morilor de vânt). Soluția profană este evitată în această inițiere (strofa a treia). Gustul infinitului, atins și temporar, aduce satisfacția unui catharsis premeditat, în finalul poemului. Frumos poem!

În „Eu-ceasornic“aflăm în forma poetica ce știm teoretic; ludicul are o existență permanentă în literatura lumii, diacronic și sincronic.
Carmen Huzum îl realizează grațios și adaugă o componentă proprie în imaginea copacului devenit adăpost spiritual. Și atunci, observăm cum poemul are și valorile unei arte poetice. 

Celelalte poeme atrag prin imagini reușite, dar fragmentarismul dislocă unitatea textelor.

Succes Carmen, ai de spus ceva lumii!

Stella Anghel

Difuz

Carmen Ștefania Matei aduce câteva noutăți în lirismul formelor pe care le ia ideea poetică. Ne propune două dimensiuni lirice; Timpul și Culoarea, acordându-le în câteva clipe de grație, semnificații de ordin reflexiv. Parfumul timpului ia forma rememorării fericirii (Sub umbra trecutelor fericiri). Timpul trăirii clipei are puterea de a modifica structural esența iubirii ce trece într-o existența vegetală („flori“) Toamna („Printre frunze“) este concepută ca un răsfăț sensibil în registrul stilistic al senzațiilor (culoare) și al spiritualizării („gând“„cioburi de secunde“). Este delicatețe în versuri și uneori aceasta este și estetica atunci când observi că se strecoara fragil gustul transcendenței ce ia forma opoziției cer-pământ.

Poemul „Anotimpuri“ este un carnaval spiritual al anotimpurilor, cu farmec simplu, dar cuceritor prin sinceritate și limbaj intuitiv.
Poemul „(De)colorat“ este mai puțin reușit, iar „Difuz“ este o încercare pe tema cunoașterii ce vine din lumină. E grea tema pentru că lirica are modele majore și atunci pare epigonic.

Succes Carmen, cred în talentul tău.

Stella Anghel


Fericită... cu motiv


Stella Anghel:

Poemele „Vis pierdut“ și „Ploile“ au tensiunea lirică și forma expresie ce le asigură un loc meritat în antologie.

Revin. Am omis poemul „Lumini și Umbre“.
I am sorry! O stampă perfectă, excelentă!

Felicitări, Ioana!

Daniel Vorona:

Ioana Voicilă eşti cam fericită pentru situaţia în care te afli! 

Publicabil poemul „ploile“ şi poemul „azi sunt fericită fără motiv“! Eşti bibliotecar, nu vânător de fluturi!

Recomandare: învaţă să „trăieşti“printre cărţi, nu doar să locuieşti printre ele!

Infinitul iubirii


Versuri pline de noblețe autentică (Tinerii) în care emoția discursului amintește de invocațiile lui Alberto Segismundo. Asocierile lingvistice definesc originalitatea expresiei. Structura de adâncime dezvăluie aptitudinea de a utiliza limbajul într-o lege a scrisului viabilă, cu tendințe de orgoliu-manifest al unei generații (Nu scriu poezii).

Din ce am citit astă seară, aș putea să-l fericesc pe Ion Simuț (care se temea în România literară, că bate vânt de poezie minoră în literatura română), spunându-i că tinerii din această seară sunt creatori care se feresc de poezia „la modă“, gen XGeneration, Soft Generation, Punk&Hackers.

Pentru Streche Nicolae Florentin motivul este simplu; neomodernismul lui Nichita. Aș pleda și pentru selectarea textului „Lui Nichita“, deoarece este reușit, iar influența marelui poet este de acceptat, atâta vreme cât ține de tehnica palimsestului.

Felicitări, Florentin! Ești poet, ai misiunea să scrii la nesfârșit și, poate accepți ca, în calitate de mentor spiritual, ELI să propună un pseudonim deosebit. 
Pe când un astfel de botez onomastic la Arta Conversației?!

Stella Anghel