mai 15, 2020

Ritualul vântului

Poeziile au vibrație hieratică, un farmec elegiac, limbajul spiritualizat. 

Mihaela Maria propune metamorfoze pe care le efectuează prin ritualuri serafice. 

Este interesant ritualul vântului, dar aș pleda pentru cel din poezia „Ecoul Iubirii“, unde semnele mitologice cresc în atelierele îngerilor capabili să desăvârșească lucrarea sacrului.


În poeziile 3 și 4 simbolurile se înmulțesc în imagini sensibile.

Și-ar găsi loc în antologie și aceste texte.

Stella Anghel



Un comentariu:

  1. 1 Ecoul iubirii

    Dincolo de geamul lumii se aude mersul
    îngenuncheat al păsărilor lovite de alicele timpului
    spre atelierele unde se făuresc aripi pentru desăvârşire

    (îngerii creionează tipare pentru zboruri înalte)

    liniştea bisericilor, înălţate din lacrimi de roze,
    plânse în rugăciuni sângerii, la picioarele icoanelor de sticlă,
    alungă întunericul sufletelor albe,
    de-o parte şi de alta a vremurilor presărate de cenuşa tămâiei;
    se numără vlăstarii răsăriţi din glasuri de piatră şi ţarini însorite

    (umbrele sunt mai înalte decât cuvintele)

    anafura dimineţilor crucificate de dangătul clopotelor
    se împarte, tac-tic, în bucăţi rotunde de timp, plămădite
    la ora nouă de tălpile verzi ale îngerilor:
    „Bate şi ţi se va deschide!”

    (aripi de iubire se înălţă din giulgiul sărutat de femeile mironosiţe)

    2. Concentric

    Într-un gol, mă rotesc...

    Cu tălpile, citesc în petale de mac
    iubiri însângerate
    şi tac

    Într-un gol, mă rotesc...

    Ating, cu ochii, conturul unui fluture
    într-un gând nedecriptat

    Tac...
    şi câmpul rotund de atât roşu,
    îl străbat cu un suflet opac.

    RăspundețiȘtergere