Difuz

Carmen Ștefania Matei aduce câteva noutăți în lirismul formelor pe care le ia ideea poetică. Ne propune două dimensiuni lirice; Timpul și Culoarea, acordându-le în câteva clipe de grație, semnificații de ordin reflexiv. Parfumul timpului ia forma rememorării fericirii (Sub umbra trecutelor fericiri). Timpul trăirii clipei are puterea de a modifica structural esența iubirii ce trece într-o existența vegetală („flori“) Toamna („Printre frunze“) este concepută ca un răsfăț sensibil în registrul stilistic al senzațiilor (culoare) și al spiritualizării („gând“„cioburi de secunde“). Este delicatețe în versuri și uneori aceasta este și estetica atunci când observi că se strecoara fragil gustul transcendenței ce ia forma opoziției cer-pământ.

Poemul „Anotimpuri“ este un carnaval spiritual al anotimpurilor, cu farmec simplu, dar cuceritor prin sinceritate și limbaj intuitiv.

Poemul „(De)colorat“ este mai puțin reușit, iar „Difuz“ este o încercare pe tema cunoașterii ce vine din lumină. E grea tema pentru că lirica are modele majore și atunci pare epigonic.

Succes Carmen, cred în talentul tău.

Stella Anghel