Draga mea
Stella,

Mai ții
minte? Așteptându-te seară de seară. Mă minunam cât de discret pătrundeai la
rădăcina fiecărui vers. Niciodată rece, distantă, superficială. Mereu cu
admirație și generoasă cu poeții. Despre toate, într-un alt episod.
Până
atunci, ceva din politețea poeților:
„Iată una din năzuințe, că măcar „...un lector, în
orice ipostază, se va pricepe să regăsească printre autori, un idol care să-i
ofere bucuria energiilor căutate.“
Mulțumim pentru răbdare, pentru blândețea și îngăduința cu care ați căutat și găsit, frumosul fiecărui aspirant! (Gia Ramona I.)
Mulțumim pentru răbdare, pentru blândețea și îngăduința cu care ați căutat și găsit, frumosul fiecărui aspirant! (Gia Ramona I.)
Eu, unul, o să rescriu notița cu critica d-nei Stella pe un tablou și o
să-l pun pe un perete; să mă alint, din când în când, că uite, dacă aș fi avut
un profesor ca domnia sa, când ar fi trebuit, cine știe dacă azi nu mă fuduleam
cu un Nobel, măcar imaginar! (George S.)
De puține ori mi-a fost dat să întâlnesc un juriu „nucleu“, slujind o
cauză comună, poezia. Ruperea de automatisme, dinamica, originalitatea vor fi
marcate de consumatorul de arts și tot el consumatorul de artă va descoperi idoli.
Cu reverență, doamna Stella! (Gheorghe Ș.)
Apoi
întâlnirea noastră de la Biblioteca Națională a venit să transforme
prietenia virtuală în una reală. Ne-am îmbrățișat și ne-am bucurat împreună
pentru că am reușit s-o surprindem pe scriitoarea Ileana Vulpescu într-un
moment aniversar rar. Totul era atât de simplu și de solemn, așa cum
trebuia să fie.
Cum a
mărturisit: „Am optzeci și unu de ani. Atîția împlinesc în
curînd. Niciodată n-am visat să fiu astfel aniversată. Mă simt onorată că după
douăzeci și trei de ani, un grup de poeți și-a ales ca emblemă numele unei
cărți de-ale mele.
Am citit antologia pe care ați făcut-o și trebuie să vă
spun că am găsit acolo o adevărată poezie – poezie care are sens, are idei, are
sentimente, adică ceea ce cer eu de la o poezie.
Mi se pare semnificativ că această seară se petrece la Biblioteca
Națională, ceea ce putem să considerăm că este o reușită a vieții
intelectuale; avem în sfîrșit o Bibliotecă Națională.
În încheiere, nu pot să vă spun decît:
Doamne, ocrotește-i pe români!“ (17 mai 2013)
Voi mai scrie despre noi. Mai ales despre arta ingenioasă de a ne reaminti această
lună bogată de minune. Un neînsemnat dar pentru prietenia noastră. Sau o
celebrare a poeziei, atât de importantă pentru dăinuirea ei.
Mulțumesc, Stella!
Eli
Gîlcescu, 13 mai 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu