Când vii din patria spirituală a lui Mallarme
sau a lui Rimbaud, este necesar să știi să te delimitezi de spațiul
acestora, ca să descoperi cu adevărat viziunea lui George Safir.
George
Safir este valoros prin codul prozodic complex. Cunoaște reguli metrice,
sintaxa ritmică, funcțiile fonice, mărci specifice pe care mizează spre a
obține sursa plăcerii estetice. Nu sunt sigură dacă ar fi bine să i se
recomande spiritualizarea sensurilor și a limbajului, în locul politeții
mătăsoase, discrete, cavalerești.
În literatura actuală, George Safir ar
avea una din două șanse; pe
de-o parte, să unească lirismul formal
cu dimensiunea spiritual-metafizică, pe de altă parte, să rămână cantonierul
modern, „cantiga de amigo“, cântând o vârstă lacomă de poveri, statornică până
și în fragilitatea ei, greșelilor inerente iubirii grațioase.
Poeziile „Și
toamna printesa...“ și „Pe trupul tău ....“ sunt reușite reale.
Felicitări!
Felicitări!
Stella Anghel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu