Girul consacrării

Gina Zaharia mă impresionează prin totala evidentă poetică a textelor prezentate. 

E greu să găsești câteva versuri non-poetice. Lectura ne avertizează spontan că ne aflăm în fața unei creații izbitor de frumoase și originale, că se merită să citești munți de volume comune, fiindcă, într-o zi vei descoperi un miracol, un fenomen literar. 

Gina Zaharia scrie o poezie mistuitoare, pe care o citești pe nerăsuflate; nu trebuie să scormonești cuvintele, când ele își relevă naturalețea, gândul pur, mireasma inspirației, distilată în rafinamentul limbajului. 

La citirea versurilor, am retrăit senzația pe care am avut-o când am participat la cenaclurile literare în care citea Îngerul blond, Nichita. 

Respirația lirismului din cele cinci poeme este de o incontestabilă valoare. 

Voi avea insomnii în această noapte, fiindcă aș dori să scriu o cronică literară despre această revelație, dar unitatea structurilor lirice este atât de profundă și mi-e teamă să nu destram farmecul lor. 

Gina Zaharia amintește poetic, ceea ce alții refuză să cunoască în instanțele lirice; poetul nu are biografie, propria lui operă este biografie. Și biografia poetică a Ginei Zaharia poartă girul consacrării. Totul depinde de ea. 

Felicitări, Gina Zaharia!

Stella Anghel