Gina Zaharia mă impresionează prin totala evidentă
poetică a textelor prezentate.
E greu să găsești câteva versuri non-poetice.
Lectura ne avertizează spontan că ne aflăm în fața unei creații izbitor de
frumoase și originale, că se merită să citești munți de volume comune, fiindcă,
într-o zi vei descoperi un miracol, un fenomen literar.
Gina Zaharia scrie o
poezie mistuitoare, pe care o citești pe nerăsuflate; nu trebuie să scormonești
cuvintele, când ele își relevă naturalețea, gândul pur, mireasma inspirației,
distilată în rafinamentul limbajului.
La citirea versurilor, am retrăit
senzația pe care am avut-o când am participat la cenaclurile literare în care
citea Îngerul blond, Nichita.
Respirația lirismului din cele cinci poeme este
de o incontestabilă valoare.
Voi avea insomnii în această noapte, fiindcă aș
dori să scriu o cronică literară despre această revelație, dar unitatea
structurilor lirice este atât de profundă și mi-e teamă să nu destram farmecul
lor.
Gina Zaharia amintește poetic, ceea ce alții refuză să cunoască în instanțele
lirice; poetul nu are biografie, propria lui operă este biografie. Și biografia
poetică a Ginei Zaharia poartă girul consacrării. Totul depinde de ea.
Felicitări,
Gina Zaharia!
Stella Anghel
