Carmen Ștefania Matei aduce câteva noutăți în lirismul
formelor pe care le ia ideea poetică. Ne propune două dimensiuni lirice; Timpul
și Culoarea, acordându-le în câteva clipe de grație, semnificații de ordin
reflexiv. Parfumul timpului ia forma rememorării fericirii (Sub umbra trecutelor
fericiri). Timpul trăirii clipei are puterea de a modifica structural esența iubirii
ce trece într-o existența vegetală („flori“) Toamna („Printre frunze“) este
concepută ca un răsfăț sensibil în registrul stilistic al senzațiilor (culoare)
și al spiritualizării („gând“„cioburi de secunde“). Este delicatețe în versuri
și uneori aceasta este și estetica atunci când observi că se strecoara fragil
gustul transcendenței ce ia forma opoziției cer-pământ.
Poemul „Anotimpuri“
este un carnaval spiritual al anotimpurilor, cu farmec simplu, dar cuceritor
prin sinceritate și limbaj intuitiv.
Poemul „(De)colorat“ este
mai puțin reușit, iar „Difuz“ este o încercare pe tema cunoașterii ce
vine din lumină. E grea tema pentru că lirica are modele majore și atunci pare
epigonic.
Succes Carmen,
cred în talentul tău.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDIFUZ
Ștergereflacăra zilei
abia mai pâlpâie,
norii rostogoliți
din zori și până-n seară
împrumută
culorile apusului
tomantic..
e liniște,
doar muzica
ce-mi tresare în minte,
îmi umple spațiul gândurilor..
inspir lumina,
soarelui obosit,
expir întunericul...
pânza de păianjen
a vremii,
uneori acoperă totul,
rămâne doar
o lumină...
o lumină difuză...
pe vârful muntelui,
acum, ascult liniștea...
Carmen Stefania Matei Si ceva mai nou:
RăspundețiȘtergerepoveste de cartier
amurgul curge pe geam
câțiva pescăruși îmi aduc aminte de mare
se rotesc până se pierd după blocuri
îmi imaginez poveștile de nepovestit
cum stau pitite în cutiuțele de beton
fericirile și nefericirile își fac de cap
în cuibul rece unde jaluzele au devenit măști de apartament
amurgul curge pe geam
și nu e nicio mișcare
totul pare încremenit
acum sunt la putere mâțele și câinii
muștele și fluturii de seară
un tablou nereușit pictat pe fugă
începe să devină o capodoperă de neuitat
ce bine că avem telefoane mobile
așa nu ne mai chinuie talentul
amurgul curge pe geam și ei nu-l aud
numai eu îl văd
ce păcat de atâta liniște