Dacă Jeffery Deaver
dă un sens nou termenului „colecționar“ (Colecționarul de oase), Ioana
Burghel vine cu o altă noutate provocatoare („Colectionar de orice“).
Dezamăgirile „îndosariate“ liric în „anticariatul de noapte“, se multiplică în
detrimentul „tristeților mincinoase“ și al „iubirilor“. Autoarea își asumă
răspunderea directă a unui mesaj patetic, în care ingenuul, nonșalanța se
constiuie într-o idealitate morală. („Sunt un om bun“). Limbajul apelează la simplitate
din dorința de a reflecta supremația existențial-etică. Altfel, nu văd de ce
s-ar reveni cu versul amintit mai devreme...
„Agonie“este un
discurs poetic original. Atmosfera lirica, disoluția lumii interioare (de
regulă, universul exterior stă sub semnul descompunerii) se cantonează frumos
în solitudine temporară, în secundele de „însingurare“. Limbajul rafinat
mărește valoarea poemului.
„Umbra“ este o reușită în idee și expresie...
Am admirat simfonia neterminată a unei iubiri. Poți descoperi complexitatea
temei, imagini poetice unduitoare, ascunzând clocotul complex al iubirii. Este
aici ceva din liricul efect de „Loreley“, un timbru personal în filtrarea
estetică a emoției. Titlurile amintite își găsesc locul meritat în antologie și
Ioana Burghel trebuie să scrie și să ne invite să ne scriem și noi nume pe
aripile anticariatului de noapte. Felicitări!
Stella Anghel
RăspundețiȘtergereIoana este un fior de zile nobile.
Felicitări, hoață de maci și oferitoare de metafore!
RăspundețiȘtergere