ești cel mai frumos din lumea aceasta
între paranteze tremurul mi te scoate în frunte
câte nu știi despre mine
îngăduie să frâng o taină în cerc
nu te grăbi
am sânii rotocoale de invitații curajoase
nu-mi anestezia entuziasmul
sunt cea mai frumoasă sămânță din tine
aseară am spus de atâtea ori
secretul meu lui Dumnezeu
cârmaciule ai intrat să-mi scoți un mugur-păpădie
din carul cu fân
știi că mai avem de îndurat
un echinocțiu
apoi vom cuceri al cincilea anotimp
2. armistițiu
probabil am crezut că sorii ne aparțin
că ținem timpul între buricele degetelor
noi nu suntem nimic mai mult
decât un cântec
raiul ne varsă vin
chiar pe fila unde scrie despre
geometria iubirii
cică pasărea pheonix
are un ochi cusut chiar de armătura pieptului tău
cine oare ne așează tremurul în extensii
când hergheliile de fluturi ating crestele
de parcă nu e de ajuns fluorescența sângelui
de câte ori purtăm un război civil
cunoaște-mă
în armistițiu leg de steag toate felinarele nopții
3. amprente
de vreme ce te am la capătul strigătului
astăzi e ziua în care ceva transparent
mă inventează dintr-o pereche de cărări împletite
privește-mă din rugul de foc
nu ai dreptul să mă întrebi
de ce opresc o frunză care picură apa vie
vei înțelege mai târziu
poate prea târziu
că m-am născut din neputințele tăcerii
strânge-mi pântecul
în fiecare verigă ce clocotește
în contracții ce te micșorează într-un punct
dacă nu am murit
așa a fost scris
să fii tatuat cu colbul meu
degeaba încerci să te ștergi
atingerea mea te învăluie ca o tornadă
4. spații
cuvintele mele se strecoară
printre spațiile libere
dacă te uiți mai aproape la mine
sunt descheiată la doi nasturi
o femeie frumoasă miroase a mere coapte de vară
știi
mi-e așa un dor de pălăria
prin care se răcorește muntele
amintește-ți
pe culmi aerul te amețește
din zori până în zori
privește
se arde miriștea
chiar sub ochi
5. fără sfârșit
sunt doar o simplă supraviețuitoare a unui naufragiu
totul s-a petrecut lângă o uimitoare lumină
într-o viață banală
când mobilam cămăruțele fără sfârșit
din ghiocurile oamenilor
în jur bulevardele par imense
iar pumnul meu se deschide stângaci
ca primul pas al unui prunc
n-am dreptul să urăsc întunericul
cine m-ar putea cunoaște
decât veșmântul meu
pe care îl împart cu tine
sunt doar linia abisului de care se agăță cerul
(Poeziile nu au fost încă publicate, dar urmează să apară într-un volum de autor).
Interesante și, pe alocuri, cu imagini puternice. În volum va trebui șters un chiar care se repetă ochi cusut chiar/ aici fără chiar/fiind mau sus, în tristihul de sine trăitor:Raiul ne varsă vin/ chiar pe fila unde scrie despre/geometria iubirii.
RăspundețiȘtergereNu cred că Infinitul iubirii este un titlu potrivit grupajului sau pentru o carte.
RăspundețiȘtergere