noiembrie 04, 2012

INFINITUL IUBIRII - Ion Ionescu





 te-ai stins ca o stea

te-am văzut mirosind a fericire,
fluidă făptură cu aripi de zeu,
ai pleoapa uitare de sine
și ochiul un soare de vechi curcubeu.

e
ști blândă himeră cu corpul de vis,
mă arde apropierea de tine,
în taina cuvântului meu
tu e
ști vinul și dorul de pâine.


ascunde-te-n mine, frumoasă făptură,
că vreau să-
ți fur moartea
cum al
ții te fură,
meandre pierdute-n candori
păstrând pentru mine atâtea comori.

toamna plec prin păduri neumblate,
hăr
țuit și flămând ca un lup,
sunt sătul de-atâta singurătate,
la cântecul toamnei urechile-astup.

melopee ciudată sună ploaia pe frunze,
trece vântul prin plopi,
scuturându-i domol,
îmi bate fa
ța spicul de stropi
și frunzele toamnei îmi cad postomol.

din cerul meu te-ai stins ca o stea
și-ai rămas arzând în inima mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu