noiembrie 05, 2012

DEBUT POETIC - Radu Popa



salutări din alte spații


ploaia îmi exfoliază coastele
lasă în urma cârdul de imagini mirosind a cald
îmi strâng sufletul în cutii de carton
le mut de-a lungul venelor până ajung în suflet
acolo
le las să putrezească înfășurate în cârpele
folosite pentru ștersul geamurilor
mama le spăla mereu după și miroseau a săpun făcut în casă
acum totul s-a lovit de prezent cu o forță inimaginabilă venită din frică
am o mână pe cana de lut ars
plină de vin cafea sentimente transpuneri
scenarii clasice și noi pagini umplute cu un scris mic de fată
realizez pierderile

într-un fel
în jurul meu se aud tot feluri de cântece dispărute în timp
fantomele sar se-mbrățișează săruta leneș disperarea
am o frânghie legată de-un picior și barba ascuțită
cuvintele mi s-au lipit de cerul gurii
au gust de sânge stătut și țeava unui pistol mi se înfige în ceafă
îmi rămân urme rebele părul e ud și împrăștiat în diferite direcții
aud un cocoș cântând a treia oară
dumnezeu fie cu mine
m-am lepădat de lume printr-o grimasă absurdă


criză de libelulă

11:02
miroase bine în cameră asta făcută din pene
desfac un heineken mă joc puțin cu plasticul din capac
am în buzunarul drept gumă de mestecat veche
îi privesc piciorul înfășurat în muchii
se aprind în mine blugii cămașa tricoul cu guns
părul ud se lipește de frunte
m-așez în balansoarul suspendat deasupra omenirii
asta-seară îmi strivesc creierul
de coapsa învăluită în cearceaf
deschid geamul cu ceața sărutând toți pomii
oamenii strigă și acum
am respirat am expirat am inspirat
sunt ca o frunză călcată de-un pantof
patul tace televizorul tace muzica tace
eu vreau să țip

01:45 
încă nu dorm
am ajuns la a șasea a șaptea sticlă
timpul merge înainte
privesc noptiera scrumiera
cărțile sunt întinse pe marginea parchetului
deschise la pagini aiurea
douăzeci și șase opt șaptesprezece
lovesc o libelulă apărută pe sânul stâng
sânul drept hăituiește un vis
o fereastră scârțâie tușesc vecinii
mienuatul pisicii pocnit de degete sărut
îmbrățișare îmbrățișare sărut îmbrățișare
miros a bere și mi-e silă
o trezesc și-ntind un pahar
crede că glumesc și mă dă dracului
trântește ușa

07.38
am o libelulă sub pătură
îmbrăcată într-un tricou spălăcit
s-a-ntors și privește cum dorm
mă dă dracului
adorm

sunt o ființă tristă cu flashback-uri.

versurile de aici respiră prin ele
oferă oxigen perfect mai perfect decât dacă ai planta
un pom în propria cameră sau în propriul plămân
lumea fumează prea mult creații expirate
tot aerul miroase a cadavru lăsat în genunchi
am rămas eu și scrisoarea neterminată
neîncepută neștiută
simt membrele roase
doi șobolani se plimbă peste cărțile de vizită
praful a înghițit toate florile
curg petale curg frunze curg ghivece
pământul se înconjoară cu propria salivă
și noi
oamenii
suntem bășicile sparte la întâlnirea cu cerul

versurile de aici sunt goale
au ecouri nelimitate lovite
de zidul dintre a și b
sau a și c ori d ori z
plesnesc în capul meu cu singurele note muzicale
auzite în nopțile pierdute cu sticla de vodcă
erau mi-uri răgușite
răsturnate
învârtite sub limbă sub buric
sub clarul de lună rămas liber pe banda stângă
circulăm haotic spre moarte
trecem prin tunele de versuri și versuri și cuvinte
claxoanele înghit sunetul
aud alb

versurile de aici sunt simple flashback-uri
pocnituri de imagini ca petele din fotografii
nuduri închise sub semnături anonime
toate degetele se înfășoară în cruste
și macină macină macină
frământă fiecare existentă din litere
golesc paharul pe pământ
morții au voie să bea vodca filtrată de pietre
pământ rădăcini de cruci existențiale
privesc toamna în ochi
pe versuri se așterne grena-ul
mă-nchid în căușul palmelor
sunt minusculul punct
de sfârșit.

5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.

nu eram un oarecare
mi-era rușine să le zic alor mei
despre întâmplările șoptite sub inima mea
plecam în fiecare vară să vânăm
borcane pline cu compoturi de caise
ne deschideam gurile pentru a nu ne spune nimic
mâine seară o să miroasă în casă
a dispariție înceată
și într-un colț
unul din noi va plânge
indiferent de vârstă
indiferent de nume
indiferent de orice lucru
neelementar din prisma vieții noastre.

și totuși
mâncăm la aceeași masă
povestim aceleași destine împletite sub noduri
calcaroase noduri existențiale
ne îmbrățișăm în taine cioplite sub rugi fierbinți
în satul meu natal miroase a vechi
și a iarbă uscată
iar eu
eu miros a părinții mei
a sânge și sudoare și dor
și iubire și înfrângere și gust de cireșe coapte.

acum
acum miros doar a rușine
și spaimă lipită de gratii
mă lupt cu obsesiile fonetice
în spatele casei o aud pe mama cum plânge
îl aud pe tatăl meu lovind cu sete
o nicovală zgâriată pe mijloc
aud trecutul și restul rămas în mine
și nimic nu aduce înapoi
clipele.

dați-mi
vă rog
o clepsidră întoarsă!

plaja se termina în iubire

știi că undeva ziceai ceva de tricouri ude
pe tine al meu se mula perfect
îți pătrundea în vene și rămânea acolo
tu începeai să plângi
nisipul se încălzea în jurul buzei
cu scoica prinsă de ea
pescărușii ciuguleau bucăți mari din vânt
eu priveam
te țineam în brațe
un val se spărgea la malul picioarelor

eram închiși în sticlă și piatră
frigeau palmele tale
pe mine stăteau petice de praf și apa
te vânam din priviri
stăteai la poze cu soarele
aveai părul uscat și greu
soseau blugii rupți de-a lungul coapsei
vedeam prin ei căldură și dor

astăzi o să mă întind peste scoici
încă au sunetul tău în ele
din apă se nasc speranțele crude
ștergeam plaja picurată
cu amintiri ciuntite
tricoul meu a rămas la tine
vara asta
o să stau învelit cu durere.

3 comentarii:

  1. E un privilegiu... Parcă un vis din vis... O apariție strălucită, un stil limpede și mlădios, o scriitură care-și va lăsa urmele în antologia postmodernismului, prin simț estetic și printr-o imaginație debordantă, construind discursuri clare... Se mișcă dezinvolt, modificând din mers decorurile; de la sufletele strânse în cutiile de carton, până la cântecele dispărute în timp, la plaja care se termină cu iubire..., iar eu o să mă întind peste scoici și voi asculta sunetul tău în ele... Felicitări.
    Eli Gîlcescu

    RăspundețiȘtergere
  2. m-am lepădat de lume printr-o grimasă absurdă ce are un gust de sânge stătut și țeava unui pistol mi se înfige în ceafă cu fantomele ce sar, se-mbrățișează, săruta leneș disperarea ce mirosea a săpun făcut în casă... îmi strâng sufletul în cutii de carton
    Marius Iulian Zinca

    RăspundețiȘtergere
  3. o poezie in proza cu clare secvente de... proza in poezie ce nu rupe ritmul transmiterii unor imagini reale, sucombate de o imaginatie clar bogata a zilelor curente-noastre... spaland creierul sub jetul vantos al apelor repezi cu... sapun de casa...
    Marius Iulian Zinca

    RăspundețiȘtergere