INFINITUL IUBIRII - Elena Buzatu

1    1.  GÂNDURI LA CAFEA

Cafeaua la gurǎ o duc
...gândind la tine
mǎ frig
cafeaua-i fierbinte

Ţin lipitǎ ceaşca de piept
şi cafeaua-i fierbinte
...gândind la tine
o mişc în neştire

Aromele-i fierbinţi
mǎ scot din minţi
lacrimi …fierbinţi
... gândind la tine
ca lava coboarǎ din munţi

Arome... lacrimi
frig tare îngemǎnate
cǎ nu ştii
ce doare mai tare
de ce vânt sunt mânate
... mi-i gândul la tine

În braţe mǎ strâng
mǎ ghemuiesc
în forma-mi primarǎ
trupu-mi chircesc
de dor, scâncesc
mǎ ghemuiesc
strângând la piept
într-un gest nefiresc
cafeaua fierbinte
...şi-mi bântui prin minte

Doar ea rǎmâne
şi mǎ ţine vie
tǎciune aproape stins
în cenuşa-i fǎclie

Ce-aşteaptǎ nins
sǎ fie reaprins
cu-o uşoarǎ suflare
o adiere.. o boare...

2         2.  LACRIMA

Ascult în tăcere

Cum geme-n străfunduri.

Frânt de lupta ce-o dă,

Privesc neajutorat

Cum lava se-adună.

Fierbinte tâșnește,

Dezorientată se-oprește

Intre gene.

La marginea hăului

Ii simt nesiguranța,

Așteptarea

Tremurandă.

M-apropii încet

Cu buze fierbinți.

O ademenesc,

O fac sa cadă

Rostogolindu-se ușor

In cascada

Sufletului meu.

El

Sufletul

Stă gata,

Să mângâie

Cu degete febrile

Lacrima.

3. CA PASĂREA PHOENIX

Se-ntâmplă-n viață

așa deodată

firul de ață

să curme,

vine

cumplita durere

până și aeru-ți piere

în două te frângi...

fără sunet

în piept

adânc, plângi

cenușă de-ajungi...

scânteie!

din nou te aprinzi

și tinzi

din iubire

să bei,

apa vie...

reînvie!

4.  SĂRUT MÂNA  

două cuvinte

ce-n ele ascund

tot infinitul şi atâta tumult...

aş da orice, rostite să le mai aud...

odată,

măcar odată,

aici pe pământ...

să urmăresc mişcarea

buzelor, ca-ntr-un sărut

şi zâmbetul lor

de început...

ecoul sunetului

să-mi cânte-n urechi

ca-ntr-un cântec

de leagăn, străvechi…

să mă pierd apoi

în adâncul privirii

de cafea, de mure, de noi...

să uit de tot şi toate

să mă arunc ca vijelia

să simt inima ce bate

de-o eternitate

să-nlănțui, să cuprind,

să mă sfărm

ca valul de ţărm

în mii de şoapte

şi freamăte...

...cât veşnicia!

5. SIMFONIA IUBIRII

Simfonia

toamnei, în tăcere

liniștea așterne

pe locurile lipsă

ca într-o eclipsă...

oare mai rezistă

în vânt, frunza

verde

de iubire,

tristă...

lacrimi efemere

curg

albe-n pânza

de demiurg.