Gia Ramona Ionaşu și Infinitul Iubirii

fluturii care mor

ploaia mi-a ucis fluturii
pe care-i desenasem pe geam
în așteptarea unui basm
prea strâmt
pentru o cutie cu vise.

bulinele lor
își mușcau ritmic buza de sus
înecându-se
în cercuri prea goale.

azi culorile plâng înfundat pe pervaz
un octombrie inutil
strivit de fereastra închisă.

când toamna plouă,
fluturii mei mor
în scrisori fără destinatar.

acute

trec
lumini şi umbre
prin sita bătăilor de inimi.

mă înfioara
câte un zâmbet cald
ce mă ajunge din urmă
cu gheare de uliu.

duminica asta
sună a clopot spart
şi a rugăciuni arse
în vârf de munte.

caut cu ochii închiși
depărtarea
în care mirosul tău
s-a îngropat
pentru totdeauna.

m-ai învăţat
să iau zilele pe umeri
şi să nu le las jos
neînflorite.

şi azi fac la fel mamă,
chiar dacă e una
pe care aş face-o
una cu pământul.

Poetica celor cinci discursuri lirice probează Marea Poezie.Fiecare idee transcende în sublim, gândurile pure strălucesc și le simți vibrația autentică, remarcabilă. Vocea lirică te urmărește după lectură, în emoția sensurilor ritmate interior, la modul impecabil. Nu mi-am imaginat că stările de infra-conștiință pot fi exprimate atât de fluent, într-un miraj liric genuin în care memoria poetică configurează simplitatea, farmecul vieții-paradis, venind dinspre cea mai dragă ființă care a existat vreodată pe pământ. Refigurând prin evocare, Gia Ramona Ionascu este o poetă talentată pe fiecare întindere lirică, în hermeneutica unei unice iubiri ce crește simbolic și după disparație. 

Ești un miracol artistic, de care vom auzi multă vreme, Gia!

Sunt fericită că te-am citit.

Stella Anghel