S-au turburat apele

Ecoul...

întinde palma să-ţi revăd

linia vieţii

trecând cu roţi de moarte

peste dragostea mea

apropie-te...,

nu-ţi fie teamă de vei găsi

în locul meu

ecoul...

S-au turburat apele...

... înaintez ferindu-mă

să-l trezesc pe

Morfeu

un timp urc

sub lumina clepsidrei

se aud

zgomote vâslite din părţi

totuşi înot

către mâine

s-au turburat 

apele...

limpede rămâne

doar amintirea ...

Ar fi banal...

... să cad

în genunchi, urmele paşilor

să le ţintuiesc

lumina nu curge decât

reflectată

ca o zbatere a peştilor

într-un lac secat

lampadarele copacilor se vor aprinde-n

fiecare seară

de-atâtea-mbrăţişări

şi-atunci...

de ce

să te grăbeşti când şi speranţa

se plăteşte? ...

M-am născut într-o casă...

... în care

durerile săreau din

fiecare colţ şi fiece palmă

de pământ 

era prea rece

pentru-a o învia

dimineaţa

clădeam speranţe

ca într-un joc de cuburi

ce nu l-am avutseara

prăbuşindu-se când tata venea

cu veninul

strâns în suflet 

m-am născut într-o casă

sub acoperişul căreia desenam

o pâine

pe pământul lustruit de mâna mamei

m-am născut

într-o casă

unde

doar muşcatele

din ghivece ne mai alungau

negurile din ferestre...