mai 29, 2024

Poezia în debut


În versurile lui Radu-Andrei Popa timpul se dilată, dându-se zoom pe trăirea din golul rămas. Povestește cu lux de amănunte o acțiune banală, cum ar fi ruperea unei etichete de pe o sticlă, fără ca cititorul să se plictisească, ceea ce spune mult despre puterea lui de sugestie.

Radu Popa nu întoarce imaginile pe toate părțile, el trage de ele, le întinde pentru a le epuiza intensitățile care le apasă. Scrie o poezie de reflexie, introspectivă, o poezie în care nu ascunde serile de beție, nici nu le găsește o scuză, ci le prezintă ca pe singura soluție într-o viață lipsită de indicatoare. Gesturile primează aici, sunt redate fidel, cu un contrast ridicat pe semnificațiile ce stau în spate.

Stefan Alexandru Ciobanu

în antologia Infinitul Iubirii, Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2013


Plaja se termină în iubire

 

ştii că undeva ziceai ceva de tricouri ude

pe tine al meu se mula perfect

îţi pătrundea în vene şi rămânea acolo

tu începeai să plângi

nisipul se încălzea în jurul buzei

cu scoica prinsă de ea

pescăruşii ciuguleau bucăţi mari din vânt

eu priveam

te ţineam în braţe

un val se spărgea la malul picioarelor

 

eram închişi în sticlă şi piatră

frigeau palmele tale

pe mine stăteau petice de praf şi apa

te vânam din priviri

stăteai la poze cu soarele

aveai părul uscat şi greu

soseau blugii rupţi de-a lungul coapsei

vedeam prin ei căldură şi dor

 

astăzi o să mă întind peste scoici

încă au sunetul tău în ele

din apă se nasc speranţele crude

ştergeam plaja picurată

cu amintiri ciuntite

tricoul meu a rămas la tine

vara asta

o să stau învelit cu durere.


Radu-Andrei Popa

Infinitul iubirii (volum colectiv bilingv), Editura Măiastra, 2013


decembrie 09, 2021

Pentru ca iubirea să călătorească


... fără să înțeleg această furie absurdă, și ploile în opoziție cu iarna, 

și lumina fără putere, ca și cum o toamnă nesfârșită ar domni peste grădini

cu greutate, fără s-o audă.

Doar o visez. La fel de solemnă.

Și demnitatea care i s-a cuibărit în trup. Și fala, și maiestatea impunătoare.

Și cântecul ei trist până la capăt

Chiar dacă viața, ploaia și norii nu țineau pasul cu ea

amintirile ei fragile, rezervele ei simple, nicidecum luxoase,

i-au redat putere și curaj.

Uneori i se părea că Dumnezeu și lumea o uitaseră. 

 

MB: „Nu l-ar putea lua Municipalitatea, direct?“

IB, mai inspirată, mi-a propus să-l iau eu.

Sau cei 4349 membri Arta conversației.

Totul s-ar termina în liniște și în chip fericit.

Mai ales discret. Fără firme intermediare. Fără publicitate.

Fără acest divertisment „cool“ printre locuri rare și rime agile.

 

Ne-a lăsat dragostea în palmă, iar noi am murit-o a doua oară.

Vechi cicatrici ca picăturile de ploaie pe genunchi și glezne –

cicatrici ce o despart de cei care n-au apărut niciodată în duminicile de ieri,

pe care le-a iubit și în care a crezut

pentru că au însemnat totul.

Fie și aripi pentru încă un centimetru de viață

într-un curcubeu,  

când și când,

zâmbind

 

Eli Gîlcescu

7 dec. 21 (aproape 7 luni in memoriam)


octombrie 31, 2021

Devenirea


Nu scriu poezii

 

Eu nu scriu poezii

de dragul unor femei,

am energie pentru rime,

adio, vouă, iluzii feminine!

 

eu nu scriu poezii

să-mi cumpăr iluzii,

sunt lefter şi nefericit,

iubind tot ce-i sfinţit.

 

eu nu scriu poezii

în parcuri pustii,

înconjurat de străini

cu priviri de arginţi.

 

eu nu scriu poezii

decât pentru iubiri

născute între oameni

cu averi în ceruri.

 

eu nu scriu poezii

să-mi cumpăr iluzii

în parcuri pustii

decât pentru iubiri.


Nicolae Florentin Streche

 

Iubirea de bețivi

 

Motto: eu vreau să mor,

eu vreau să mor

de sabia mea!

E nevoie de o nouă lege

pentru oameni:

iubirea de beţivi –

e nevoie să îi auzim

cum plâng deznădăjduiţi

în timpul lor absolut,

înotând printre chipuri

de realişti eterni,

cupizi şi treji.

 

O lege sacră degrabă,

o hotărâre de urgenţă

pentru aceşti fericiţi nefericiţi,

îngeri cu sufletul în piuneze

care rostesc adevăruri

uitate pe ziduri.

 

femeile i-au părăsit

din nepotrivire de trăire –

e adevărat că miroseau nesănătos,

miroseau a începuturi,

cu tâmplele lor murdare de lut.

 

Votaţi-i pe beţivi

dacă îi simţiţi,

dacă îi auziţi,

dacă îi vedeţi

lângă voi!

votaţi-i!

sunt mii…

…………………………

Nicolae Florentin Streche

https://regal-literar.ro/2022/02/01/lansare-anonimul-florentin-dosar-de-receptare/

Când unu și cu unu

C. P. A. – Nicolae Florentin Streche: Despărțire 

În pieptul meu este foarte frig,

simt cum vântul mă bate peste tot,

afară, plouă ca-n ziua cu potop,

m-auzi tu, frumoaso, cum te strig?

 

Stau blând în colţul celor părăsiţi,

visând la clipa când eram amândoi,

când unu şi cu unu făceam noi,

când Domnu' ne privea îmbrăţişaţi.

 

Maica mă întreabă: „fiule, ce te doare?”,

Cine te-a părăsit din prea multă dragoste?,

iar eu tac şi plec pregătit de înmormântare,

unde nimeni nu mai crede-n singurătate.

 

Să vii cu fotografia când ne juram iubire,

să vii c-o floare care miroase ca tine,

visând la clipa când eram amândoi,

când unu şi cu unu făceam noi





C.


Un excelent volum de debut în poezie este Anonimul florentin/ The Anonymus Florentine (Biscara, 2021, Cuvânt înainte de Paula Romanescu și Postfaţă de Dan Ioan Marta) de Nicolae Florentin Streche. Volum de debut, dar al unui autor matur, care tocmai a împlinit zilele trecure 40 de ani, cea mai frumoasă vîrstă rotundă a unui bărbat, după cum îmi aduc aminte! La mulți ani și la fel de talentați. Volumul este clar al unui autor solid format și este bilingv. Cînd am văzut că traducerea aparține autorului am avut o strîngere de inimă. Dar m-am liniștit după lectură. Chiar sună pre englezește tocmită. De obicei, cînd poeții își traduc singuri poeziile se țin prea legați de origibal. Nu e cazul aici, poemele chiar primesc echivalențe credibile în engleză. (Liviu Antonesei)




mai 23, 2020

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: O zi imperială

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: O zi imperială: M-a învățat adevăratul sens al vieții. Adevăratul sens al cuvântului „ artă “. Al cuvântului adevăr. M-a învățat să nu fac parte din tur...

mai 20, 2020

Pentru o cutie cu vise



 Poetica celor cinci discursuri lirice probează Marea Poezie.
Fiecare idee transcende în sublim, gândurile pure strălucesc și le simți vibrația autentică, remarcabilă. Vocea lirică te urmărește după lectură, în emoția sensurilor ritmate interior, la modul impecabil. 

Nu mi-am imaginat că stările de infra-conștiință pot fi exprimate atât de fluent, într-un miraj liric genuin în care memoria poetică configurează simplitatea, farmecul vieții-paradis, venind dinspre cea mai dragă ființă care a existat vreodată pe pământ. 

Refigurând prin evocare, Gia Ramona Ionascu este o poetă talentată pe fiecare întindere lirică, în hermeneutica unei unice iubiri ce crește simbolic și după disparație.

Ești un miracol artistic, de care vom auzi multă vreme, Gia!
Sunt fericita ca te-am citit.

Stella Anghel

fluturii care mor

ploaia mi-a ucis fluturii
pe care-i desenasem pe geam
în a
șteptarea unui basm
prea strâmt
pentru o cutie cu vise.

bulinele lor
î
și mușcau ritmic buza de sus
înecându-se
în cercuri prea goale.

azi culorile plâng înfundat pe pervaz
un octombrie inutil
strivit de fereastra închisă.

când toamna plouă,
fluturii mei mor
în scrisori fără destinatar.

Gia Ramona Ionașu

acute

trec
lumini şi umbre
prin sita bătăilor de inimi.

mă înfioară
câte un zâmbet cald
ce mă ajunge din urmă
cu gheare de uliu.

duminica asta
sună a clopot spart
şi a rugăciuni arse
în vârf de munte.

caut cu ochii închi
și
depărtarea
în care mirosul tău
s-a îngropat
pentru totdeauna.

m-ai învăţat
să iau zilele pe umeri
şi să nu le las jos
neînflorite.

şi azi fac la fel mamă,
chiar dacă e una
pe care aş face-o
una cu pământul.

Gia Ramona Ionașu