Alături de Ea, am „săpat, adânc, în
suflet, pentru a clădi înalt”, iar degetele noastre, avide, de a desfrunzi luna
au rostit numele „unor nopți întunecate” când stelele „vin să bea apă din
lumină”, când ne-am simțit „fără sunet și patimă”.
De-atunci, clădit-am, în suflet, doar un
nume, mai presus de esența eternă a stelelor, de „negurile ce se destramă” –
STELLA ANGHEL
Cu respect, prețuire și prietenie, prietenii
Artei conversației îți mulțumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu