joi, 23 mai 2013

Reverența poeziei iubirii




     Alături de Ea, am „săpat, adânc, în suflet, pentru a clădi înalt”, iar degetele noastre, avide, de a desfrunzi luna au rostit numele „unor nopți întunecate” când stelele „vin să bea apă din lumină”, când ne-am simțit „fără sunet și patimă”.
     De-atunci, clădit-am, în suflet, doar un nume, mai presus de esența eternă a stelelor, de „negurile ce se destramă” – STELLA ANGHEL
     Cu respect, prețuire și prietenie, prietenii Artei conversației îți mulțumesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu