luni, 13 mai 2013

„Infinitul iubirii” Jocuri de cuvinte şi curiozităţi




Carmen Ştefania Luca scrie despre culorile apusului tomnatic. Iar Diana Lola despre culori – marionete. La Gia Ramona Ionaşu culorile plâng, culorile fiind prezente, fără plâns, şi la Elisabeta Gîlcescu. Dar poeţii trebuie să ştie – câinii, cei mai buni prieteni, nu disting culorile.
La Diana Lola iarna lui are ochi de borangic. Dar depinde unde e el. Dacă e într-un iglu e mai bine, iubirea va fi veşnică, deoarece eschimoşii nu au în vocabular cuvântul „război”. Şi totul e pe de-a moaca, pentru că nu au în vocabular nici cuvântul „bacşiş”. Poate ţin seama de cele de mai sus şi Dorina Neculce, cea cu iarnă turbată ca o lupoaică îndurerată sau Raluca Nicoleta Bocu, la care-n iarnă cel de sus îşi culcă pieptul pe zăpezi de nori.
Tot Raluca Nicoleta Bocu vede copacul ce respiră un aer dulce din valuri reci de mare. Adică se ariseşte!? Dacă folosea cuvântul “aerisirea” dădea lovitura! E cel mai lumg cuvânt edin limba română care înseamnă acelaşi lucru citit şi invers.
Eva nu uită de şarpe şi ştie ea de ce! La Miha Aionesei venele năpârlesc, iau forme de şarpe. Dar e bine să ştie, dacă vrea ca venele să şi audă, că şerpii nu pot auzi. E valabil şi pentru Raluca Neagu, la care un el avea o femeie cu şerpi în sân.
Poeţii nu sar peste cal. Doar Ionel Creţu, călător ocazional prin târguri rurale, cântă calul înfocat, calul de bătaie, de fapt o simplă bancă din parc, fără conturi, credite, debite, rate sau carduri şi asta pentru că ştie că aceste animale, caii, nu ameţesc! E curios, nu?
Din poezii nu puteau lipsi elefanţii, reali sau umani. Raluca Neagu ne atrage atenţia asupra “misterului ăla cât un elefant”, gândindu-se, probabil, că un pui de elefant are nevoie de 14 litri de lapte pe zi.
Căutând eu în acest infinit al iubirii nu am tgăsit cuvântul scorpion. Nu ştiu de ce poeţii îl ocolesc, dar încerc să dezvălui nisterul: poate că ei şiu, cu toţii, şi de înţepătura scorpionului, dar şi de durata medie de viaţă a acestuia, de circa 25 de ani. Dar unii folosesc înţepătura scorpionului!
La ziduri v-aţi gândit? Ani Bradea ne îndeamnă să ridicăm ziduri înalte, fără să ştie că ingredientul "minune", recent descoperit, care se găseşte în compoziţia cimentului din Marele Zid Chinezesc, pe care l-am vizitat în mod repetat şi meditativ, era făina de orez. La domnia sa ce făină poate fi? Zidarul cu stare este prezent şi la Gina Zaharia, dar şi la Ioana Burghel, cea zidită ca şi-o Ană, la Mihaela Aldea, la care şotronul vieţii e zidit vertical, la Ion Vanghele, ţesător de ziduri de umbre, la Radu Popa, cu zidul dintre a și b! Nu ne deyvăluie valoorile necunoscutelor a şi b!
La un zid putea fi prezentă şi o sahară, mai ales după milenii, mai mici ca infinitul mare, optul ăla întors, sahara, cuvânt în arabă semnificând deşert, dar infinitul iubirii a oprit poeţii doar la cele trainice şi frumoase! Dar să nu ne ferim de faptul că infinitul nu poate fi atins niciodată. 
Am rămas mirat că în poeme nu am găsit cuvântul limuzină, cu toate că în concepţia unor tineri de fiţe ai societăţii actuale româneşti, iubirea nu are sens fără limuzină, la unii copii de bani gata fiind chiar un Rolls Royce. Le-aş fi reamintit faptul că pentru un singur exemplar sunt necesare 16 piei de vacă (nebună?) pentru a tapisa luxosul interior al limuzinei în care va odihni fundul unei fete de Dorobanţi!. Asta e! Ne lipsim! 
Ecaterina Şerban respiră pământul amestecat cu apă, Raluca Nicoleta Bocu respiră cer sau aer dulce, Radu Popa inspiră, expiră, respiră, pe ore şi minute, Adelina Gabriela Clondir simte respiraţia de-a-lungul coloanei sale, nu a infinitului, fără să ştie că respiratia unui melc mare este atât de puternică, încât poate clătina chiar flacăra unei lumânări. 
Marea e cântată de Ion Vanghele (doar cea Moartă) sau de Constanţa Badea. Poate ar trebui să ştie şi ei că în Colosseum, pe timpul romanilor, se făceau lupte intre bărci, arena fiind umplută cu apă, pentru a simula marea. Iubirea poate fi simulată? 
Gheorghe Şerbănescu şi Ion Vanghele se referă la clipă, ca şi Florentin Strugă (Streche), fără a gândi la verbul a clipi. Aici e aici! Femeile clipesc de două ori mai mult decât bărbaţii. Aşadar, clipa e diferită? Ca o compensaţie nepoetică, bărbaţii sughiţă mai mult decât femeile. Na, drăcie! 
Albastrul e amintit de Constanţa Badea, e drept, ca şi alte culori. Dar s-o fi gândit şi la balena albastră şi la limba ei, care cântăreşte mai mult decât un elefant? Vedeţi legătura? Eu nu!
Raluca Neagu se simte ca un peşte în năvod, fără aluzie la cod, peşte care are în loc de sânge o substanţă asemănătoare cu antigelul. S-au s-o fi gândit şi ne fierbe? 
Din infinituol iubirii nu putea lipsi zâmbetul, prezent la Melania Grozavu (răspuns al privirii hulpave), Mihaela Aldea, Gia Ramona Ionaşu, Florentin Strugă, Adelina Gabriela Clondir (dar cu un rânjet liniar) şi la Ecaterina Şerban (ecoul sunetului). S-or fi gândit ei că omul zâmbeşte în medie de 18 ori într-o zi? Şi în plus, că acest cuvânt. Optsprezece, este singurul cuvânt din limba română care conţine cinci consoane consecutive?Asta da problemă! 
Oare iubirea implică şi o cupă de şampanie? Niciun poet nu o evocă, ori infinitul iubirii fără o cupă de şampanie e cam problematic. Dar tot criticul vă salvează. Cupa este sânul stilizat. Cupa de şampanie a fost creată de un artist francez, având ca model doar un mulaj al sânului Mariei Antoaneta. Sau poate chiar originalul pipăibil! Cine ştie?!
Ori sânul, mijloc al plăcerii vizuale şi palpare, simbol al frumuseţii şi izvor al vieţii, este prezent în infinitul iubirii la Diana Lola (a nins cu friguri peste sânii mei; pe sânii mei cu cerurile mute), Miha Aionesei (şi-mi cresc violete între sâni), Raluca Nicoleta Bocu (ce-şi potoleşte setea din laptele de sân de pământ), Ion Vanghele (la sânul ei doar demoni făptura şi-o adapă), Radu Popa (lovesc o libelulă apărută pe sânul stâng), Raluca Neagu (femeie cu şerpi în sân), Elisabeta Gîlcescu (şi umbra dintre sâni), Elena Buzatu (pătrunde prin sânul îngeresc). Cam slab aportul reprezentanţilor sexului fals zis tare la cântarea sânilor, cu toate că nu se pot lipsi de ei nici în fragedă pruncie, nici la deplină maturitate.

Să fiţi iubiţi!
Mai sap, mai descopăr şi mai scriu!
CN, criticul de (de)serviciu

Constantin NIŢU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu