miercuri, 1 mai 2013

Constantin Cristescu și „Infinitul iubirii“





     Cine-l cunoaşte, cine a dat mâna cu el, cine l-a îmbrăţişat prieteneşte, acela este un om norocos… 
S-a vrut aici, la Arta conversaţiei, găsind liniştea… 
Prin respect, prietenie şi statornicie, s-a desăvârşit spiritual, prin tăcere şi har, prin darul divin… 
Poezia lui te cucereşte, are putere de seducţie, emană din toţi porii… 
Este omul care a aşezat sub fiecare pas câte un gând, câte o lacrimă a scăpat… Iubirile lui nu s-au lăsat ofilite sub bruma de ani – „flacăra lor arde încă, pentru că la piscul de munte, izvorul coboară în lacrimi de nor – povară de rouă”.
Dragi prieteni, acesta este 
Omul Constantin Cristescu…
Scurgerea timpului nu i-a adus numai spor de înţelepciune, dar ştiu că sufletului, i-a adăugat 
modestie, statornicie şi iubire…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu