vineri, 24 mai 2013

Vise împlinite


     Vise împlinite, lansări de carte – momente importante, momente unice
Împreună, însoțindu-ne bucuriile, împlinirile, să le fim mângâiere, fie și pentru o clipă;
a fost un vis frumos printre flori, zâmbete și un alt răsărit;
a fost un zbor în casa gândurilor, a liniștii, a iubirii;
au glăsuit cu dragoste și dor, aici, la
Biblioteca Națională a României, într-o întâlnire antologică a iubirii:
Alin Cucuruzan, Cluj – „Versuri eftine și bune“
Cătălina Munteanu, Galați – „Ofrandă la capăt de drum“
Constantin Cristescu, Botoșani – „Zâmbete fără impozit“
Daniel Dăian, Deva – „Ultimul Dumnezeu“
Elena Valeria Ciura, Ocna Dej – „Poezii pentru cei mici, mămici, tătici și bunici“
Gabriel Gherbăluță, Galați – „Lasă-mă să te iubesc“
Gheorghe Luchian, Dej – „Satul Bohotin și oamenii săi“ și „Moștenirea Doamnei Miclescu“
Ioana Burghel, Motru – „Hoața de maci“
Marian Malciu, Slatina – „Dor de Bucovina“
Mariana Mihai, București – „Puterea simplității“
Marius iulian Zinca, Pitești – „Cuvinte (a)mestecate“
Melania Grozavu, Focșani – „Fraze lungi“
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc – „Anotimp (i)legal – lumina“ și „Cerșetorii de stele“
Ovidiu Vasile, Cluj – „Versuri eftine și bune“
Vera Drăgoi, București – „Camino – 800 kilometri pe jos“
și
Daniela Toma, București – „Mă numesc Doi“ și „Plânge timpul în palme“;
voluntar generos, sprijin real în organizarea expoziției de carte –
Eveniment aniversar Ileana Vulpescu și „Infinitul iubirii“, 17 mai 2013.

Cu prețuire, mulțumesc.

Voluntarul inocent


     Ai stat lângă această Doamnă în adevăratul sens al cuvântului, pe care Dumnezeu o privește cu multă căldură. Este Doamna Artei conversației - Doamna de la numărul 10 – un loc binecuvântat, unde ne-am rătăcit printre pașii celui care păstrează un dor de iubire, de mare, de desăvârșire... 
     Este Doamna care ne îndeamnă să fim sănătoși la trup și la minte, să visăm la o altă zi de vineri, la un mai prietenesc, tot în acest palat al artei. Mi-ai fost sprijin real, în pregătirea acestui spectacol; m-ai susținut cu timp, efort și curaj.
     Îți mulțumesc din suflet, Florentin Streche.
     Prietenia ta mă onorează.
     Respect și prețuire

joi, 23 mai 2013

Prietenie



     De această dată, e altfel... Nestăpânit, pus pe gânduri. să judece fără părtinire, să fie ce a fost, să cântărească fiecare silabă, contemplând spațiile luminoase - cu smerenie, în fața durerii, tivită cu flori de câmp - în fața vieții, ce rămâne o taină; privește, însetat, cum curge nisipul printre degete…
     Și de această dată, Arta conversației mulțumește poetului Marius Iulian Zinca pentru participarea la Spectacolul aniversar Ileana Vulpescu și „Infinitul iubirii“.

Pe aceeași punte



     Un spectacolul oferit de discipoli eminenți, privit şi trăit la intensitate maximă, care ne-a însufletit într-o horă a bucuriei, într-o clipă de iluminare, dedicată unei Troițe Vii a literaturii române – Ileana Vulpescu.
     Împreună, ne-am dat mâna, reînviind miracolil iubirii.
     Cele mai alese gânduri de respect și prețuire, vă rog, să le adresați discipolului meu, azi, profesorul vostru...
     Rolul pe care l-ați interpretat să constituie un reper pentru toate câte vor urma.
     Arta conversației mulțumește actorilor-studenți:
Iulia Cărnaru, Alexandra Niță și Adrian Lepădatu

Cetitoriului



     Atunci, când sufletul este al nostru, care nu aparţine înlănţuirii timpului, fiecare dintre noi se regăseşte în această pluralitate romantică, într-o odă a bucuriei, gemeroasă de fiecare dată cu cei învingători.
     Da... Poezia antologică a iubirii, ediția a doua, și-a început viața viitoare, descoperind frumusețea ziditorilor ei, într-o lume pentru care timpul s-a oprit;
o antologie despre care se va scrie, unii, în versuri, alții vor scrie cronici;
printre aceștia, Cetitoriul nostru inocent, cel mai iubit, rânduit anume pentru Arta conversației, să ne fie prieten devotat, dar și dascăl.
     Cu respect și prețuire, ARTA conversației vă mulțumește.

GEORGE TEI – ÎNGERUL (acrostih)







Iubitul meu plecat la “cele sfinte”
Liană curgătoare către stele -
Este prezent în visurile mele
Atât de trist, de vesel şi cu minte! …
Numai că, prea e greu, cu cele grele
Amestec de iubire şi cuvinte -
Vor să mă-ncurce, să o ia ‘nainte …
Unde se duc?… Voi mai gândi la ele? …
La ceas târziu, când mă întorc spre casă
Pentru o clipă aş privi ‘napoi
Eliminând durerile din plasă,
Să-mi trec doar veşnicia peste voi.
Cu a mea Carte ce nu mă mai lasă
Un înger să mă plimbe printre ploi …

Reverența poeziei iubirii




     Alături de Ea, am „săpat, adânc, în suflet, pentru a clădi înalt”, iar degetele noastre, avide, de a desfrunzi luna au rostit numele „unor nopți întunecate” când stelele „vin să bea apă din lumină”, când ne-am simțit „fără sunet și patimă”.
     De-atunci, clădit-am, în suflet, doar un nume, mai presus de esența eternă a stelelor, de „negurile ce se destramă” – STELLA ANGHEL
     Cu respect, prețuire și prietenie, prietenii Artei conversației îți mulțumesc.

O șoaptă cuminte

























„Azi, am primit volumele de antologie.
Sunt cărți de suflet...“
Gia Ionașu

sâmbătă, 18 mai 2013

Zbor de vineri




Ieri, vineri 17 Mai, intamplator sau nu, am avut privilegiul sa particip la un eveniment omagial Ileana Vulpescu, ocazie cu care a fost decernat si trofeul "Arta Conversatiei" poetului Constantin Cristescu, acest maturator de cuvinte moldav.... n-am sa spun f. multe cuvinte, sunt multi altii, cu mult mai manuitori decat mine de fraze mestesugite pentru a relata evenimentul...eu am sa spun doar ca de ora 17 pana dimineata la 4, sambata deja, am dansat printre cuvinte, am dansat la propriu si-am respirat frumos.....frumos in versuri, frumos in muzica si oameni frumosi.......si pentru aceste ore minunate, acelor oameni minunati am sa le spun, in felul meu, cateva cuvinte...

Cand simtim ca ni se scurge numele
din ce facem,
trebuie sa credem ca mai exista poetul,
adica Acela
ce se mai poate uimi de lumina
si se face una cu intunericul,
ca sa vada cum este cand nu este,
adica Acela
pe pagina desenandu-si rastignirea,
jucandu-se de-a crucea
pana-i rastignit cu-adevarat.
Si din aceasta a lui pozitie preferata,
culcat in pielita mortii,
invata inchipuirea nebunilor,
iubirea iubirii,
isi pregateste gura pentru sete
si ochiul pentru insusirea ranilor,
adica Acela
care-i chiar trupul poeziei sale,
uns cu uleiul durerii
si care inca se mai intreaba
cate secole or sa tina secundele
in care boabele de sange
ii curg nemurirea in palma....

19/05/2013 - Adriana Runcan


luni, 13 mai 2013

„Infinitul iubirii” Jocuri de cuvinte şi curiozităţi




Carmen Ştefania Luca scrie despre culorile apusului tomnatic. Iar Diana Lola despre culori – marionete. La Gia Ramona Ionaşu culorile plâng, culorile fiind prezente, fără plâns, şi la Elisabeta Gîlcescu. Dar poeţii trebuie să ştie – câinii, cei mai buni prieteni, nu disting culorile.
La Diana Lola iarna lui are ochi de borangic. Dar depinde unde e el. Dacă e într-un iglu e mai bine, iubirea va fi veşnică, deoarece eschimoşii nu au în vocabular cuvântul „război”. Şi totul e pe de-a moaca, pentru că nu au în vocabular nici cuvântul „bacşiş”. Poate ţin seama de cele de mai sus şi Dorina Neculce, cea cu iarnă turbată ca o lupoaică îndurerată sau Raluca Nicoleta Bocu, la care-n iarnă cel de sus îşi culcă pieptul pe zăpezi de nori.
Tot Raluca Nicoleta Bocu vede copacul ce respiră un aer dulce din valuri reci de mare. Adică se ariseşte!? Dacă folosea cuvântul “aerisirea” dădea lovitura! E cel mai lumg cuvânt edin limba română care înseamnă acelaşi lucru citit şi invers.
Eva nu uită de şarpe şi ştie ea de ce! La Miha Aionesei venele năpârlesc, iau forme de şarpe. Dar e bine să ştie, dacă vrea ca venele să şi audă, că şerpii nu pot auzi. E valabil şi pentru Raluca Neagu, la care un el avea o femeie cu şerpi în sân.
Poeţii nu sar peste cal. Doar Ionel Creţu, călător ocazional prin târguri rurale, cântă calul înfocat, calul de bătaie, de fapt o simplă bancă din parc, fără conturi, credite, debite, rate sau carduri şi asta pentru că ştie că aceste animale, caii, nu ameţesc! E curios, nu?
Din poezii nu puteau lipsi elefanţii, reali sau umani. Raluca Neagu ne atrage atenţia asupra “misterului ăla cât un elefant”, gândindu-se, probabil, că un pui de elefant are nevoie de 14 litri de lapte pe zi.
Căutând eu în acest infinit al iubirii nu am tgăsit cuvântul scorpion. Nu ştiu de ce poeţii îl ocolesc, dar încerc să dezvălui nisterul: poate că ei şiu, cu toţii, şi de înţepătura scorpionului, dar şi de durata medie de viaţă a acestuia, de circa 25 de ani. Dar unii folosesc înţepătura scorpionului!
La ziduri v-aţi gândit? Ani Bradea ne îndeamnă să ridicăm ziduri înalte, fără să ştie că ingredientul "minune", recent descoperit, care se găseşte în compoziţia cimentului din Marele Zid Chinezesc, pe care l-am vizitat în mod repetat şi meditativ, era făina de orez. La domnia sa ce făină poate fi? Zidarul cu stare este prezent şi la Gina Zaharia, dar şi la Ioana Burghel, cea zidită ca şi-o Ană, la Mihaela Aldea, la care şotronul vieţii e zidit vertical, la Ion Vanghele, ţesător de ziduri de umbre, la Radu Popa, cu zidul dintre a și b! Nu ne deyvăluie valoorile necunoscutelor a şi b!
La un zid putea fi prezentă şi o sahară, mai ales după milenii, mai mici ca infinitul mare, optul ăla întors, sahara, cuvânt în arabă semnificând deşert, dar infinitul iubirii a oprit poeţii doar la cele trainice şi frumoase! Dar să nu ne ferim de faptul că infinitul nu poate fi atins niciodată. 
Am rămas mirat că în poeme nu am găsit cuvântul limuzină, cu toate că în concepţia unor tineri de fiţe ai societăţii actuale româneşti, iubirea nu are sens fără limuzină, la unii copii de bani gata fiind chiar un Rolls Royce. Le-aş fi reamintit faptul că pentru un singur exemplar sunt necesare 16 piei de vacă (nebună?) pentru a tapisa luxosul interior al limuzinei în care va odihni fundul unei fete de Dorobanţi!. Asta e! Ne lipsim! 
Ecaterina Şerban respiră pământul amestecat cu apă, Raluca Nicoleta Bocu respiră cer sau aer dulce, Radu Popa inspiră, expiră, respiră, pe ore şi minute, Adelina Gabriela Clondir simte respiraţia de-a-lungul coloanei sale, nu a infinitului, fără să ştie că respiratia unui melc mare este atât de puternică, încât poate clătina chiar flacăra unei lumânări. 
Marea e cântată de Ion Vanghele (doar cea Moartă) sau de Constanţa Badea. Poate ar trebui să ştie şi ei că în Colosseum, pe timpul romanilor, se făceau lupte intre bărci, arena fiind umplută cu apă, pentru a simula marea. Iubirea poate fi simulată? 
Gheorghe Şerbănescu şi Ion Vanghele se referă la clipă, ca şi Florentin Strugă (Streche), fără a gândi la verbul a clipi. Aici e aici! Femeile clipesc de două ori mai mult decât bărbaţii. Aşadar, clipa e diferită? Ca o compensaţie nepoetică, bărbaţii sughiţă mai mult decât femeile. Na, drăcie! 
Albastrul e amintit de Constanţa Badea, e drept, ca şi alte culori. Dar s-o fi gândit şi la balena albastră şi la limba ei, care cântăreşte mai mult decât un elefant? Vedeţi legătura? Eu nu!
Raluca Neagu se simte ca un peşte în năvod, fără aluzie la cod, peşte care are în loc de sânge o substanţă asemănătoare cu antigelul. S-au s-o fi gândit şi ne fierbe? 
Din infinituol iubirii nu putea lipsi zâmbetul, prezent la Melania Grozavu (răspuns al privirii hulpave), Mihaela Aldea, Gia Ramona Ionaşu, Florentin Strugă, Adelina Gabriela Clondir (dar cu un rânjet liniar) şi la Ecaterina Şerban (ecoul sunetului). S-or fi gândit ei că omul zâmbeşte în medie de 18 ori într-o zi? Şi în plus, că acest cuvânt. Optsprezece, este singurul cuvânt din limba română care conţine cinci consoane consecutive?Asta da problemă! 
Oare iubirea implică şi o cupă de şampanie? Niciun poet nu o evocă, ori infinitul iubirii fără o cupă de şampanie e cam problematic. Dar tot criticul vă salvează. Cupa este sânul stilizat. Cupa de şampanie a fost creată de un artist francez, având ca model doar un mulaj al sânului Mariei Antoaneta. Sau poate chiar originalul pipăibil! Cine ştie?!
Ori sânul, mijloc al plăcerii vizuale şi palpare, simbol al frumuseţii şi izvor al vieţii, este prezent în infinitul iubirii la Diana Lola (a nins cu friguri peste sânii mei; pe sânii mei cu cerurile mute), Miha Aionesei (şi-mi cresc violete între sâni), Raluca Nicoleta Bocu (ce-şi potoleşte setea din laptele de sân de pământ), Ion Vanghele (la sânul ei doar demoni făptura şi-o adapă), Radu Popa (lovesc o libelulă apărută pe sânul stâng), Raluca Neagu (femeie cu şerpi în sân), Elisabeta Gîlcescu (şi umbra dintre sâni), Elena Buzatu (pătrunde prin sânul îngeresc). Cam slab aportul reprezentanţilor sexului fals zis tare la cântarea sânilor, cu toate că nu se pot lipsi de ei nici în fragedă pruncie, nici la deplină maturitate.

Să fiţi iubiţi!
Mai sap, mai descopăr şi mai scriu!
CN, criticul de (de)serviciu

Constantin NIŢU

miercuri, 1 mai 2013

Cătălina Munteanu și„ Infinitul iubirii“

S-a prins în zbor, s-a mișcat grațios și statornic... 
Iar eu, prietenă de călătorie i-am îmbrățișat visele dimineții... 
Azi, îi aștern peste această zămislire un zâmbet cald de iubire - mireasmă de liliac alb... 





Tot și toate

Aş vrea să te privesc în ochi
când mă atingi prin semne mute
să sparg lentila de contact
ce ne răstoarnă în reflexii,
să-ţi mângâi chipul obosit,
să poposesc pe-un gând şăgalnic,
să-ţi fiu lumină, iad să-ţi fiu,
să mă înec într-un albastru
şi dincolo de tot şi toate,
să te iubesc la nesfârşit,
să fiu ce n-aş putea să-ţi fiu
femeia ta în tot şi-n toate,
chiar şi atunci când nu se poate...

Odette Bota și „Infinitul iubirii“


Poveste din Eden...

În lacrimă, se strânge azi albastrul
privirii de turcoaze şi poem 
şi plânge-n grota inimii sihastrul
versetele trecutului tandem...

Edenul descifrase nemurirea,
dar altă Evă rescria geneza,
purtându-şi lin pe coapse înflorirea
şi aducând cu un surâs... asceza... 

Din clipă, încercăm să naştem veacul,
iar desuetul şarpe râde trist,
doar mărul poartă, în seminţe, leacul

uitării ca un rând din acatist...

Ani Drăgoianu și „Infinitul iubirii“





Ţi-am găsit fericirea

Palmele ude mânuiau destinul -
fâşii de speranţe în câmp întunecat -

îţi sorbi liniştit picătura de cafea,
cotrobăind prin dulapul vechi după somn…

am un colţ în care îţi las o umbră
din trecerea mea,
mototolind imaginea dragostei
în cuvinte rebele -
miză dublă pentru un vals de ocazie

şi un altul va creşte
din senin

pădure albastră -
inima ta

Marian Dragomir și „Infinitul iubirii“




Ajutați-mă și pe mine

Rog pe cei care susțin viața
să mă adauge în lista cu privilegii
mă doare versul când sunt
batjocorit
umilit
disperat după apă

scuzați-mă
dar eu susțin tirania versurilor
sunt liber
spun ce simt
gândesc
nu mă ascund după nickname-ul
umilință

îți place să stai pe pragul amintirii -
nu-i așa
amintește-ți sentimentele postate acum o săptămână
pe pragul apei
avântă-te

good morning

George Tei și „Infinitul iubirii“





     L-am cunoscut pe Moș Crăciun…
A fost într-o zi de iarnă… împreună, la Librăria M. Sadoveanu, aproape de o Troiță vie – Ileana Vulpescu...
Îi citesc poemele din cartea „Niciodată cuvintele…“; 
îl prețuiesc pentru că mi-a acceptat prietenia; 
îi mulțumesc pentru că a fost de acord să fie printre poeții selectați de mine pentru antologia „Infinitul iubirii“. 
Și pentru aceste trei gesturi. mă încumet, cu sfială, 
a-mi roti privirea către o altă vreme, 
când iar ne vom fi aproape; 
sub vraja poeziei căzând mai mulți prieteni...

Ne-am întâlnit

... când merii fluturau
steaguri albe
prin aer

fiecare
în câte-un cerc
ca două mulţimi diferite
priveam fluturii şerpuind
în jurul nostru
înroşindu-ne obrajii


ca un pirat
aruncând o săgeată - inimă
ţi-am intersectat cercul obţinând
o mulţime mixtă ...


Constantin Cristescu și „Infinitul iubirii“





     Cine-l cunoaşte, cine a dat mâna cu el, cine l-a îmbrăţişat prieteneşte, acela este un om norocos… 
S-a vrut aici, la Arta conversaţiei, găsind liniştea… 
Prin respect, prietenie şi statornicie, s-a desăvârşit spiritual, prin tăcere şi har, prin darul divin… 
Poezia lui te cucereşte, are putere de seducţie, emană din toţi porii… 
Este omul care a aşezat sub fiecare pas câte un gând, câte o lacrimă a scăpat… Iubirile lui nu s-au lăsat ofilite sub bruma de ani – „flacăra lor arde încă, pentru că la piscul de munte, izvorul coboară în lacrimi de nor – povară de rouă”.
Dragi prieteni, acesta este 
Omul Constantin Cristescu…
Scurgerea timpului nu i-a adus numai spor de înţelepciune, dar ştiu că sufletului, i-a adăugat 
modestie, statornicie şi iubire…


Gabriel Gherbăluță și „Infinitul iubirii“






     E o întâmplare să-l cunosc, o întâmplare să-l citesc și o întâmplare să caut, în diminețile mele târzii, poeme pentru „Infinitul iubirii“, într-o altă lume, atât de cuminte, parcă domesticită în țarcul de cuvinte, așternute, aș zice, în grabă, dar atinse de o forță care te îndeamnă la reflecție... Un altfel de stil pe care-l gust ca pe un rod matur, copt îndelung, hrănitor... A venit odată cu ploaia care-l spală de „disprețul ascuns atât de bine, încât nici eu, nu-l mai zăresc… dispreţul de ziua de acum şi de noaptea în care continuu orbecăiește, căutând zadarnic, o lumină…“

Somnambulism

Ochilor mei le e somn
Mie nu
Ar vrea să îşi pună capul pe o piatră
Şi să se odihnească,
Lăsându-mă în plata Domnului
Să hoinăresc singur
Cu două flori de romaniţă
În locul gol lăsat în timpul somnului.

Închide geamul, 
Iubito!
În nopţile cu lună plină, gândurile mele
Îşi părăsesc păstorul 
Şi pleacă somnambule, ţinându-şi echilibrul 
Pe o rază -
Goale sunt
Au lepădat cămăşile de noapte
Să nu se împiedice în poalele prea lungi

Mersul pe sârmă cere sacrificii,
Iar ochii,
Ochii continuă să îşi doarmă visele
Cu capul aşezat pe o 
piatră...