duminică, 27 ianuarie 2013

GEORGE TEI




Ecoul...

întinde palma să-ţi revăd
linia vieţii
trecând cu roţi de moarte
peste dragostea mea

apropie-te...,
nu-ţi fie teamă de vei găsi
în locul meu
ecoul...

S-au turburat apele...

... înaintez ferindu-mă
să-l trezesc pe
Morfeu

un timp urc
sub lumina clepsidrei

se aud
zgomote vâslite din părţi
totuşi înot
către mâine

s-au turburat 
apele...
limpede rămâne
doar amintirea ...

Ar fi banal...

... să cad
în genunchi, urmele paşilor
să le ţintuiesc

lumina nu curge decât
reflectată
ca o zbatere a peştilor
într-un lac secat

lampadarele copacilor se vor aprinde-n
fiecare seară
de-atâtea-mbrăţişări

şi-atunci...
de ce
să te grăbeşti când şi speranţa
se plăteşte? ...

M-am născut într-o casă...

... în care
durerile săreau din
fiecare colţ şi fiece palmă
de pământ 
era prea rece
pentru-a o învia

dimineaţa
clădeam speranţe
ca într-un joc de cuburi
ce nu l-am avutseara
prăbuşindu-se când tata venea
cu veninul
strâns în suflet 

m-am născut într-o casă
sub acoperişul căreia desenam
o pâine
pe pământul lustruit de mâna mamei

m-am născut
într-o casă
unde
doar muşcatele
din ghivece ne mai alungau
negurile din ferestre...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu