Am un
respect deosebit pentru omul care locuiește la doi pași de mine, într-o lume
plină de surprize, o lume pe care am iscodit-o de la intrare și până în
locurile de poveste, de întâmplări, de surprize.
I-am iscodit ființa, privirea vie, proiectată în strălucirea sticlei, ca o revelație continuă, ca o permanentă teofanie; pentru că știe să atingă culmi, vibrează, se înflăcărează și simte tentația demiurgiei, iar orgoliul infinit l-a salvat de la cădere.
I-am iscodit ființa, privirea vie, proiectată în strălucirea sticlei, ca o revelație continuă, ca o permanentă teofanie; pentru că știe să atingă culmi, vibrează, se înflăcărează și simte tentația demiurgiei, iar orgoliul infinit l-a salvat de la cădere.
Îi
sunt recunoscătoare pentru darul de ieri, pentru dimensiunea lui, în preajma
unui Crăciun, rânduit scriitoarei Ileana Vulpescu.
De atunci îi datorez o carte
din colecția personală cu autograf.
Calde
mulțumiri, Mihai Țopescu, și felicitări pentru dialogul neîntrerupt cu arta
conversației!
Eli
Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu