duminică, 18 noiembrie 2012

INFINITUL IUBIRII




Iubire, răsari.
N-am să-i ajung niciodată.
Fug spre tine,
Iar eu
Nu eram un oarecare,
Iar stelele burează încontinuu
Toamnei, în tăcere
Una cu pământul
Lumini şi umbre.

Iar eu rămân răspunsul copilului, mereu…
Un copac ce-l priveşte pe Dumnezeu, zi şi noapte.
Bucata asta de stârv obosit
Invăţând alfabetul iubirii sub ape
Rătăcit în labirintul nesfârşit.
Iubiri răstignite, ieri, pe cruci
In acest univers - Arta Conversaţiei.

Un comentariu:

  1. „Infinitul iubirii”, păreri de cititor

    http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/infinitul-iubirii

    RăspundețiȘtergere