vineri, 2 noiembrie 2012

INFINITUL IUBIRII - Ovidiu Vasile Nyilas


1. Ţi-aduci aminte, doamnă

Îţi mai aduci aminte
Când ne iubeam de moarte
Şi înviam iluzii
Purtându-le prin noapte

Trăiam în clipe veacuri
Istorie albastră
Cu ziua pagini goale
Şi noaptea Era Noastră

Când prin odăi-palate 
Absolutişti şi goi
Călcam porunci divine 
Căci legea, eram noi

Superbă alchimie
Cu elemente rare 
Fierbeam în apă vie
Păcate-originare

Când prefăceam ruine
Orgolii catedrale
Să ne-asumăm nevine
Şi note la purtare 

2. Visul zidit

Mi-am zidit visul,
în mirosul trupului tău.
L-ai primit ca pe un corp străin,
Umilindu-l cu dragostea ta, maternă.

Mi-am depus sărutarea
Pe zăpada umărului tău. 
Ai primit-o ca pe o rază de soare,
topindu-te încet. 

Mi-am înecat privirea
în adâncurile ochilor tăi.
Ai primit-o ca pe-o ofrandă
și m-ai lăsat orbit.

Mi-am întins mâinile
să te cuprind toată.
Le-ai primit ca pe niște lanțuri
ispășindu-ți bunăvoia.

Mi-am aprins văpaia
Și setea febrilă.
Le-ai primit ca pe niște daruri
Acuzându-ți bucuria.

Apoi m-am pomenit singur
mestecând crud,
gustul amar al realității
perenului păcat.

3. De dragul tău

În jurul tău de-ar fi nevoie
Eu m-aș preface-n zid de piatră
Dar florile se-aștern în cale-ți
Și n-ar avea unde să cadă

Și m-aș ruga cu rugăciune
La sfinții cei din calendare
Dar tu te rogi mai mult ca mine
Și n-ai nevoie de-ajutoare

În calea ta eu aș așterne
Covor din razele de soare
Dar tu ai fața luminoasă
Și-ar străluci poate mai tare

Aș duce jertfă pentru tine
La zeii din mitologie
Dar tu ești bună, milostivă
Și-ai da la toți câte-o felie

Aș duce lupte pentru tine
Armate-atacuri, insurecții
Dar tu ești bună și ești blândă
Și n-ai nevoie de protecții

Aș face pact cu necuratul
Mi-aș vinde viața pentru tine
Dar tu ești bună și curată
Și nu mai mai iubi pe mine

Și pentru tine-aș face munca
La treizeci de Sisifi deodată
Dar tu ești bună și-nțeleaptă
Și n-ai nevoie deocamdată.

De dragul tău aș muta munții
Să-ți fac un loc să treci, ușor
Dar tu ești bună și cuminte
I-ai pune iar la locul lor.

4. Ușoare urme

În urma sărutării tale
Mi-au răsărit lumini pe față
Iar în misterul nopții mele
S-a mai făcut o dimineață

În urma mângâierii tale
Pe trup mi-au înflorit fiorii
Să-mi vindece de tine dorul
Cum vindecă vindecătorii

În urma șoaptei vinovate 
Auzul nu mai vrea s-audă
Decât o singură rugare
Să geamă dulce, surdo-mută

În urma chinurilor tandre
Rămasă parcă fără viață
O umbră a ființei moare
Vărsându-și zorile pe față.

5. Spovedania mută

M-am spovedit în ochii minții tale
Apoi eu singur mi-am impus canonul
Mărturisind-te pe tine, sfântă cale
Și am îngenunchiat și iată omul 

M-am botezat și îmbrăcat în tine
Am să mă rog, am să implor de-a pururi
Ca să-mi respiri și mie oxigenul
În sânge-apoi să te unești cu mine

În taina confesării să dizolvăm păcate
A trupurilor goală și plată nevoință 
Ce-n zvârcolirea firei descoperă uitate 
Trăiri în alte roluri și maximă dorință

Chimia se produce lăuntric într-un clocot
Dincolo de cuvinte vom curge împreună
Cu mințile prin inimi sincron să bată ropot
Iubirea declarată-n cuvinte ca nebună

02.11.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu