noiembrie 02, 2012
INFINITUL IUBIRII - Ovidiu Vasile Nyilas
1. Ţi-aduci aminte, doamnă
Îţi mai aduci aminte
Când ne iubeam de moarte
Şi înviam iluzii
Purtându-le prin noapte
Trăiam în clipe veacuri
Istorie albastră
Cu ziua pagini goale
Şi noaptea Era Noastră
Când prin odăi-palate
Absolutişti şi goi
Călcam porunci divine
Căci legea, eram noi
Superbă alchimie
Cu elemente rare
Fierbeam în apă vie
Păcate-originare
Când prefăceam ruine
Orgolii catedrale
Să ne-asumăm nevine
Şi note la purtare
2. Visul zidit
Mi-am zidit visul,
în mirosul trupului tău.
L-ai primit ca pe un corp străin,
Umilindu-l cu dragostea ta, maternă.
Mi-am depus sărutarea
Pe zăpada umărului tău.
Ai primit-o ca pe o rază de soare,
topindu-te încet.
Mi-am înecat privirea
în adâncurile ochilor tăi.
Ai primit-o ca pe-o ofrandă
și m-ai lăsat orbit.
Mi-am întins mâinile
să te cuprind toată.
Le-ai primit ca pe niște lanțuri
ispășindu-ți bunăvoia.
Mi-am aprins văpaia
Și setea febrilă.
Le-ai primit ca pe niște daruri
Acuzându-ți bucuria.
Apoi m-am pomenit singur
mestecând crud,
gustul amar al realității
perenului păcat.
3. De dragul tău
În jurul tău de-ar fi nevoie
Eu m-aș preface-n zid de piatră
Dar florile se-aștern în cale-ți
Și n-ar avea unde să cadă
Și m-aș ruga cu rugăciune
La sfinții cei din calendare
Dar tu te rogi mai mult ca mine
Și n-ai nevoie de-ajutoare
În calea ta eu aș așterne
Covor din razele de soare
Dar tu ai fața luminoasă
Și-ar străluci poate mai tare
Aș duce jertfă pentru tine
La zeii din mitologie
Dar tu ești bună, milostivă
Și-ai da la toți câte-o felie
Aș duce lupte pentru tine
Armate-atacuri, insurecții
Dar tu ești bună și ești blândă
Și n-ai nevoie de protecții
Aș face pact cu necuratul
Mi-aș vinde viața pentru tine
Dar tu ești bună și curată
Și nu mai mai iubi pe mine
Și pentru tine-aș face munca
La treizeci de Sisifi deodată
Dar tu ești bună și-nțeleaptă
Și n-ai nevoie deocamdată.
De dragul tău aș muta munții
Să-ți fac un loc să treci, ușor
Dar tu ești bună și cuminte
I-ai pune iar la locul lor.
4. Ușoare urme
În urma sărutării tale
Mi-au răsărit lumini pe față
Iar în misterul nopții mele
S-a mai făcut o dimineață
În urma mângâierii tale
Pe trup mi-au înflorit fiorii
Să-mi vindece de tine dorul
Cum vindecă vindecătorii
În urma șoaptei vinovate
Auzul nu mai vrea s-audă
Decât o singură rugare
Să geamă dulce, surdo-mută
În urma chinurilor tandre
Rămasă parcă fără viață
O umbră a ființei moare
Vărsându-și zorile pe față.
5. Spovedania mută
M-am spovedit în ochii minții tale
Apoi eu singur mi-am impus canonul
Mărturisind-te pe tine, sfântă cale
Și am îngenunchiat și iată omul
M-am botezat și îmbrăcat în tine
Am să mă rog, am să implor de-a pururi
Ca să-mi respiri și mie oxigenul
În sânge-apoi să te unești cu mine
În taina confesării să dizolvăm păcate
A trupurilor goală și plată nevoință
Ce-n zvârcolirea firei descoperă uitate
Trăiri în alte roluri și maximă dorință
Chimia se produce lăuntric într-un clocot
Dincolo de cuvinte vom curge împreună
Cu mințile prin inimi sincron să bată ropot
Iubirea declarată-n cuvinte ca nebună
02.11.2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu