sâmbătă, 3 noiembrie 2012

INFINITUL IUBIRII - Gina Zaharia



Pustnicul din calendar

Curios câți profeți mi-au spus: nu te atinge de acel țărm −
poartă răni otrăvite
cusute cu fire de nopți ploioase,
ucide în somn și-n ceașca de cafea, și-n descântecul luminii!

Ei, bine, fiindcă se zărea de departe și părea credincios mării,
am închiriat un naufragiu,
o furtună pe cer înaintea duminicii
și două priviri.

Niciodată nu terminasem de citit prefața iubirii,
aveam impresia că cineva plimbă scoicile
de pe o corabie pe cealaltă,
acum știu,
este el − pustnicul din calendar,
din când în când face inventarul orbilor
și se roagă pentru fiecare val înecat lângă țărm.

Atunci se mai dă o sentință dragostei.

Am dormit mai mult de-o tandrețe dar mai puțin de-un puls nebunesc,
începusem să scriu cuvintele profeților în nisip,
țărmul acela era dirijor pe scenele boreale,
mi-era teamă să mă caut,
inventam fel de fel de jocuri,
altfel am fi murit instantaneu pe inima unui prizonier de șoapte.


Răscumpără-mă

Femeie, în târgul de astăzi
s-a vândut ultima copertă de zăpadă,
zadarnic aștepți,
am dat-o cu ochii închiși,
era unicat,
îți promisesem c-o păstrez odată cu autograful
primului impuls.

S-a tras la sorți,
a cumpărat-o un zidar cu stare;
sigur n-ai fi avut atâtea cortine pe care să joace lumina
din unghiuri colorate,
poate m-am înșelat
dar dinspre tine urcau munți
și-i tot îndepărtam cu mâna să nu mă zgârie.
În sfârșit,
am scăpat de rucsacul în care-ți căram inima.
………………......................................
Îți scriu
dintr-un iad fără tine.
Au trecut zece nori și un înger grăbit,
mi-au înapoiat ochii
și o silabă din numele care m-a orbit.
Atât.
În rest, trebuie să mă descurc.

PS: Urmărește copertele din târguri,
răscumpără-mă!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu