Pustnicul din calendar
Curios câți profeți mi-au spus: nu te atinge de acel țărm −
Curios câți profeți mi-au spus: nu te atinge de acel țărm −
poartă răni otrăvite
cusute cu fire de nopți ploioase,
ucide în somn și-n ceașca de cafea, și-n descântecul luminii!
cusute cu fire de nopți ploioase,
ucide în somn și-n ceașca de cafea, și-n descântecul luminii!
Ei, bine, fiindcă se zărea de departe și părea credincios mării,
am închiriat un naufragiu,
o furtună pe cer înaintea duminicii
și două priviri.
Niciodată nu terminasem de citit prefața iubirii,
aveam impresia că cineva plimbă scoicile
de pe o corabie pe cealaltă,
acum știu,
este el − pustnicul din calendar,
din când în când face inventarul orbilor
și se roagă pentru fiecare val înecat lângă țărm.
Atunci se mai dă o sentință dragostei.
Am dormit mai mult de-o tandrețe dar mai puțin de-un puls nebunesc,
începusem să scriu cuvintele profeților în nisip,
țărmul acela era dirijor pe scenele boreale,
mi-era teamă să mă caut,
inventam fel de fel de jocuri,
altfel am fi murit instantaneu pe inima unui prizonier de șoapte.
și se roagă pentru fiecare val înecat lângă țărm.
Atunci se mai dă o sentință dragostei.
Am dormit mai mult de-o tandrețe dar mai puțin de-un puls nebunesc,
începusem să scriu cuvintele profeților în nisip,
țărmul acela era dirijor pe scenele boreale,
mi-era teamă să mă caut,
inventam fel de fel de jocuri,
altfel am fi murit instantaneu pe inima unui prizonier de șoapte.
Răscumpără-mă
Femeie, în târgul de astăzi
s-a vândut ultima copertă de zăpadă,
zadarnic aștepți,
am dat-o cu ochii închiși,
era unicat,
îți promisesem c-o păstrez odată cu autograful
primului impuls.
S-a tras la sorți,
a cumpărat-o un zidar cu stare;
sigur n-ai fi avut atâtea cortine pe care să joace lumina
din unghiuri colorate,
poate m-am înșelat
dar dinspre tine urcau munți
și-i tot îndepărtam cu mâna să nu mă zgârie.
În sfârșit,
am scăpat de rucsacul în care-ți căram inima.
………………......................................
Îți scriu
dintr-un iad fără tine.
Au trecut zece nori și un înger grăbit,
mi-au înapoiat ochii
și o silabă din numele care m-a orbit.
Atât.
În rest, trebuie să mă descurc.
PS: Urmărește copertele din târguri,
răscumpără-mă!
Femeie, în târgul de astăzi
s-a vândut ultima copertă de zăpadă,
zadarnic aștepți,
am dat-o cu ochii închiși,
era unicat,
îți promisesem c-o păstrez odată cu autograful
primului impuls.
S-a tras la sorți,
a cumpărat-o un zidar cu stare;
sigur n-ai fi avut atâtea cortine pe care să joace lumina
din unghiuri colorate,
poate m-am înșelat
dar dinspre tine urcau munți
și-i tot îndepărtam cu mâna să nu mă zgârie.
În sfârșit,
am scăpat de rucsacul în care-ți căram inima.
………………......................................
Îți scriu
dintr-un iad fără tine.
Au trecut zece nori și un înger grăbit,
mi-au înapoiat ochii
și o silabă din numele care m-a orbit.
Atât.
În rest, trebuie să mă descurc.
PS: Urmărește copertele din târguri,
răscumpără-mă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu