aş vrea să te privesc în ochi
când mă atingi prin semne mute
să sparg lentila de contact
ce ne răstoarnă în reflexii;
să-ţi mângâi chipul obosit,
să poposesc pe-un gând şăgalnic,
să-ţi fiu lumină, iad să-ţi fiu
să mă înec într-un albastru.
şi dincolo de tot şi toate,
să te iubesc la nesfârşit
să fiu ce n-am putut să-ţi fiu...
femeia ta în tot şi-n toate
chiar şi atunci când nu se poate.
"Sa ma-ntalnesti
RăspundețiȘtergereSa ma privesti,
Ma straduiesc si dau din coate,
Chiar si atunci cand nu se poate!"
......
Felicitari pentru continut, forma si emotia transmisa!
RăspundețiȘtergere1. DANSEAZĂ CU MINE
Dansează cu mine
sunt stele pe cer
doar in noapte
poţi fi al meu;
te ascund în întunericul meu
şi strâng braţele
ce ard de dor,
dansează cu mine până
ne vom prăbuşi epuizaţi
în neant.
Adăposteşte-mă în golul palmelor tale
şi suflă peste mine
iubirea ce-mi porţi,
dansează cu mine
să ne ridicăm spre infinit
noaptea noastră nu se va sfârsi...
Ia-mă in braţe
strânge-mi trupul vlăguit
de aşteptare
priveşte-mi ochii de azur
şi prinde-mi dorinţa,
dansează cu mine
să pătrundem prin poarta iubirii
spre celeste cărări,
nu mă descătuşa de tine
sărută-mi buzele arse de aşteptare,
doar in vis poţi fi al meu
opreşte timpul!
Noaptea să fie nesfârşită
tatuează-mi pe frunte sărutul tău
şi...dansează cu mine
2. CU TINE...
Apleacă-te şi curăţă lampa sufletului meu,
şterge cu buretele iertării fumul gros al neputinţei şi al nepăsării,
şterge cu grijă şi gingăşie, aşa cum ştii doar tu, nedumerirea, temerea,
angoasa din mine
să o pot lua de la capăt sau de unde m-am rătăcit,
să pot arunca razele luminii divine din mine spre tine
să poţi primi iubirea-lumină ca-n prima clipă de iertare.
Greşelile ce le-am făcut din iubire, probabil, le-aş repeta...
nu mă pot schimba, iubesc şi dăruiesc uitând de mine
Toţi suntem păcat din iubire !
Fiecărei greşeli i-am obţinut iertarea,
muncită, mistuită de greutatea păcatului,
gârbovită de neputinţa înălţării pe propria-mi unghie de iertare.
Cu tine, aş vrea să pornesc la drum in fiecare viaţă ingăduită
Nu ca păcat...ca destin dobândit prin iertare.
3. AŞ VREA
Aş vrea să te privesc în ochi
când mă atingi prin semne mute...
să sparg lentila de contact
ce ne răstoarnă în reflexii,
să-ţi mângâi chipul obosit,
să poposesc pe-un gând şăgalnic,
să-ţi fiu lumină, iad să-ţi fiu
să mă înec într-un albastru.
Şi dincolo de tot şi toate,
Să te iubesc la nesfârşit...
Să fiu ce n-aş putea să-ţi fiu.
.........................................
Femeia ta în tot şi-n toate
Chiar şi atunci când nu se poate.
4. CÂNDVA
Te voi întâlni cândva...
Gândurile noastre îmbrăţişate
vor valsa
trupurile se vor uni
zămislind fructul iubirii
ṣi-i vom spune poezie.
Va fi curtezană.
Toţi vor întoarce privirea dupā ea
o vor dori
o vor iubi
vor ofta dupā ea
doar cei aleşi
o vor atinge
cei cu adevărat aleşi
o vor simţi
Va purta în privire
toată viata
scânteia dorinţei
dintre noi...
Cândva
te voi întâlni
şi-o să-ţi dărui
copilul din mine
cândva,
pentru tine
cu iubirea din mine.
Zâmbetul tău
va vărsa în mine
Iubirea.
Atingerea privirii
va picura viată.
Şi, te voi întâlni
cândva
acum sau în altă viată.
Pânā atunci nu mă uita!
5.CUM ?
Nu mă închide în cutia cu vise spulberate
nu voi mai fi vie...
plânsul meu nu te va mai chema
râsul meu nu te va mai căuta
Voi muri încetul cu încetul.
Lasă-mă să trăiesc în inima ta
dă-mi stropul de apă vie de pe buzele uscate de nepăsare
fă-mă nemuritoare în nemurire
apleacă-te şi-mi mângâie chipul atunci când
gândurile mele rătăcesc infinituri
când soarta desţeleneşte cărările spre rai
când iadul e mai aproape decât nemurirea.
Cum poţi opri inima să bată?
Cum poţi respira fără aer?
Cum toate acestea fără tinele din mine,
fără minele din tine?
fără fluturii mei care acum şi mereu sunt ai tăi?
CM, vorbe vorbe vorbe! din noaptea mare care e tot mai mare am reţinut :"Noaptea să fie nesfârşită
RăspundețiȘtergeretatuează-mi pe frunte sărutul tău
şi...dansează cu mine" şi "Cândva
te voi întâlni
şi-o să-ţi dărui
copilul din mine" ! DEOCAMDATĂ, NU!
Daniel Vorona
Catalina Munteanu ne ofera un discurs al indemnurilor(''danseaza''.''adaposteste-ma'',''sufla'',''strange''etc...)ce se prelungesc accentuat ca sa consituie un univers poetic,dar se realizeaza o gama a unei gestici comune,in afara poeticului.Ar fi de asteptat ca autoarea sa regandeasca modul de exprimare a temei,pentru a depasi suprafata scriiturii.
RăspundețiȘtergereSTELLA ANGHEL
Cum toate acestea fără tinele din mine, fără minele din tine? "....Catalina, nu inteleg ceea ce ai vrut sa spui. Pana una alta, mi se pare o constructie total nefericita, la fel ca si " copilul din mine ", " iubirea din mine "... Nu mai folosi niciodata asemenea expresii ! Intotdeauna sa te gandesti, atunci cand scrii, ca versurile tale vor sta in fata plutonului de executie al publicului...si sa te intrebi : oare le-a placut ??? Oare, vreunul dintre ei va memora vreodata vreun vers din ceea ce am scris eu ?... Stiu, perfectiunea are treptele ei, are lacrimile ei, nu te teme de ele...te vor face mai puternica pe zi ce trece... Fereste-te si de versul prea lung... e prea greoi... Nu-mi place de asemenea asocierea dintre poezie si curtezana...poezia trebuie sa exprime cele mai pure sentimente, mai ales cand vorbim de o poezie feminina. DIANA LOLA
RăspundețiȘtergereStella Anghel
RăspundețiȘtergereCatalina Munteanu: incerc sa devin mai generos, admitand ca poate fi retinuta poezia "As vrea",care sa intre in antologie.
Ștefan Afrimescu