octombrie 30, 2012

INFINITUL IUBIRII - ST. JOHN



Revenire cu cele 5 oferte de poezie revazute temeinic ...

1. Invitaţie 
I. (... să-mi fac curaj)

dă-mi voie să fiu
bun şi gentil cu tine;
să-mi fac mult curaj
şi să devin magician.

să plonjăm împreună,
în imensitatea lumii,
iar întregul Univers,
să-l cercetăm în doi.

pe-o tavă de argint,
luminînd dimineaţa,
vreau să-ţi servesc
raze şi stropi de rouă.

la amiază, ceva uşor,
un soare ca o pizza,
galbenă şi strălucitoare,
să te umple de căldură.

seara, gustă simbolic,
o feliuţă de lună, cu
câteva steluţe palide,
în bol, albastru de Prusia.

alimentaţia raţională,
te va face energică şi
cu chef de umblătură,
aşa că te invit în eter ...

înainte de asta însă,
îţi las ţie să descoperi,
avid, ce însemnă focul, 
apa, pământul şi aerul.

II. (... femeii de lângă)
hai atinge-mă!
n'are rost să
stăm ca doi
bolovani inerţi.

hai simte-mă!
formele mele, 
chiar şi imperfecte, 
te pot complementa.

hai vorbeşte-mi!
jocul de-a surdo-
mutismul e tâmpit.
lasă ideile să curgă!

hai iubeşte-mă!
fluidele să-şi verifice
legile de transfer
între noi, comunicanţii.

ori, de n-ai chemarea
pentru ceva mai bun,
urăşte-mă cu patimă,
căci e parte din viaţă.
____________________

2. Spirala noastră.

gasteropod uriaş,
ticăind din antene,
alunecă timpul
şi noi călare pe el.

mirosuri lipicioase,
îmi atrăgeau eul 
în golul din tine,
ca apoi, ensemble,
în mişcări unduite, 
şi uşor sacadate,
să ne prăbuşim
în hăul gurii lumeşti.

florile, păsările,
soarele, ploaia, 
şi îngerii morţii,
se.opriseră în loc,
să ne admire
măreţia căderii,
s'o imortalizeze
în fotări în sepia.

dar noua nu ne păsa;
păşisem de mult pragul
ce poate fi inmarmurit,
doar o singură dată ...
______________________

3. Podul 
(lui Sunshine de ziua ei)

deşi se sprijinea doar
pe sufletele noastre,
podul acestei iubiri,
se vroia un pod solid,
se vroia peste Atlantic,
se vroia indestructibil !

cu încrederea copiilor
bine plecaţi de'acasa,
ţopăiam vioi, în mijlocul
arcului ca un curcubeu,
ne sărutam şi ne iubeam,
în pofida fragilităţii lui ...

ne plimbam de-a pietonii,
ce trec paralel, indiferenţi
unul faţă de umbra celuilalt,
pe părţi şi'n sensuri opuse,
prefăcându-l neobservabil,
c'apoi brusc, să'l descopere.

ne formulam şi de'a piloţii,
ce produc ciocniri asimilante
si caramboluri demolatoare
şi-apoi caută îndelungat
componente de reconstrucţie
şi-şi compătimesc stricăciunile.

ne murmuram de'a şoptitorii
ce şuieră razelor de soare,
cum să-si modeleze lumina,
ca să-şi găseasca destinaţia,
cât mai precis şi mai exploziv,
în sufletele nostre geamăne !

ne jucam si de'a Dumnezeu,
pretinzând că ne ştim soarta,
sau c-am avea capabilitatea,
de a ne remodela destinele,
conform visele noastre intime
sau după cele ale celuilalt.

şi în secret, mai presus de tot,
ne rugam fierbinte, la întregul
credinţei din sufletele noastre,
ca acestea să reziste neostoit,
cu podul geamăn, asemenea
unui curcubeu veşnic iluminat !
___________________________

4. De'a baba oarba

aştept cam de-o viaţă,
bine cuibărit în zona-mi
de comfort relativ scăzut,
măcar o singură mângâiere,
din partea lumii absente ...

şi iată cum, încet, încet,
şi aproape telescopic,
mâna'mi iese din mine
şi se îndreaptă nesigură,
către oriunde ai putea fi tu.

tactilitatea degetelor,
trage energic după ea 
toate celelalte simţuri,
exacerbate de potenţialul 
unei mirabolante întâlniri.

în final, detectează golul
locului în care ai fost tu,
din locul în care poate crezi
că mai eşti încă şi se întorce
spăşită la starea anterioară. 

... încă o întâlnire ratată,
încă o mângâiere neoferita,
încă un exerciţiu în pustiu
şi'un set de vise spulberate,
ce-mi ofilesc sociabilitatea. 
________________________

5. De mână ...

Maxima siguranţă 
am simţit-o atunci 
când părinţii mei 
mă ţineau de mână;
la început amândoi, 
apoi pe rând, cite unul.

La sfârşit, într-un târziu, 
i-am ţinut eu de mână, 
pe fiecare, tot pe rând, 
pentru ultima oară, 
în atingere de amintire.

Acum, mă bucur că tu 
exişti în viaţa mea 
şi caraghios adolescentin, 
ne ţinem strîns de mână, 
ca doi şcolari îndrăgostiţi.

Noroc că'n oraşul nostru, 
acest obicei romantic, 
se mai poartă ocazional
si putem ascunde virsta,
in gesturi necaracteristice.

Evit desigur întrebarea, 
dacă la strângerea finală 
de mână, aceea de adio, 
mă vei ţine tu de mână. 
sau dacă o voi face eu !?

Sigur însă, vor fi acolo
copii noştrii, pentru noi...
_______________________
s+. John

Un comentariu: