miercuri, 31 octombrie 2012

INFINITUL IUBIRII - Mihaela Meravei






1. Femeie a mării pledez nevinovată 

când zorii îmi acoperă sânii cu raze violet
și-mi inundă cu sare plămânii
prin trupul chircit la margini de singurătate
cu vene îngustate până la albastru
tresare viața

cânt foșnetul valului
alge împletesc prin păr
de glezne agăț perle
culese din nemurirea scoicilor
construind castele de nisip
mă simt unică

femeie a mării
slobozesc pescăruși la fiecare expirație
adun în cuvinte frumusețea ei
dăruindu-mă ție sunt nevinovată.
Mihaela Meravei

2. focul sacru

împreună l-am descoperit
într-un alt rai
ardea infernul în flacăra lui sacră
cotropiți ne-am despletit anotimpurile
până când am rătăcit siberii
prin păduri de arțar
și întrebările ni s-au făcut vreascuri

pe trup îți desenai cărări
convins că voi putea întreține
mocnitul jar
timpul însă m-am ofilit
prea singură să pot descâlci
pânzele de păianjen

iarna polară ne-a surprins
dezbrăcați de cuvinte
tu tremurai indecis
eu copil cuminte
de atâta drum și căutări
ardeam
Mihaela Meravei

3. până la nașterea primului cuvânt

dacă tac nu însemnă că am uitat cum se pictează un curcubeu
între două picături de suflet ale aceluiași cer
sau că nu simt fiecare val cum biciuie pământul
secătuit de atâta roșu
mă străduiesc să nu aud vântul urlând ca un husky
părăsit la minus... grade celsius

până la nașterea primului cuvânt
număr literele răspândite în gânduri și tac
știu că viața nu începe cu noi dar vezi
porumbeii zboară numai cu două aripi
una de la tine
stânga din inima mea
Mihaela Meravei

4. vis fără de moarte și iubire fără bătrânețe

îmi este dor de noi îmbrățișați în cuvinte
tremurând la fiecare atingere a sufletului,
acel sentiment care țâșnea din vintre
dulce amărui deopotrivă,
miere de pădure stoarsă din dorințe neînțelese
reflectate în emoții inexplicabile,

îmi este dor de trăirea aceea dincolo de frontiere
când uitam cine suntem și ne aruncam în valea suspinelor
chiar dacă știam că zborul dăunează grav sănătății,
nu ne legam șapte corzi de siguranță
să ne ștranguleze inima, trupul, mintea,
încrezători în vise fără de moarte și iubiri fără bătrânețe zburam.
Mihaela Meravei

6. cu ochiul inimii deschis

privesc locul de unde te-ai rupt
vlăstar crescut din suflet
desprins de trup
te-a sfâșiat furtuna sentimentelor
ciungă de tine am devenit și tu un rug

ceața învăluie spirală
și gândul ce se ascunde prin ițele negării
și inima rămasă prizonieră în turnul de fildeș
cu ochiul deschis la urma ta iubire
Mihaela Meravei

Toate poemele fac parte din următorul volum de versuri “Simțuri elementare”, scris în timpul anului 2012. Ele au fost afișate pe site-uri literare, însă nu au fost publicate paper. Dacă pot face parte din antologie în această formă va fi o bucurie pentru mine. Am renunțat la poemul “infinit” pentru că este deja publicat. Neștiind condițiile exacte pentru această Antologie, l-am propus la prima selecție. Vă mulțumesc cu prietenie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu